CENACLU

Ucenicii lui Manole, În pauza de lucru, Cioplesc în piatră inele de logodnă pentru fecioarele  ascunse prin peisagii provinciale, visând la îmbrăţişări rogvaiv şi meditaţii insomniace „cum te cheamă, iubito?” Ana, răspund ele ca la o comandă cioplită în piatră, aşteptând chemarea spre altă zidire în timp… Foto: Andi Spot

Gândul este un copac Înfipt în creierul meu,   Un parazit care se hrănește Cu mare parte din ceea ce ar fi trebuit Să asimilez.   Are rădăcini care mi-au perforat Plămânii și ficatul Și ramurile lui ajung dincolo de Steaua Polară.   Înflorește în cosmos Universal și frumos Și este fecundat de toate întrebările […]

Cu-n bileţel pe norul rotund Un papirus pe norul încărcat de istorie Răvaşe pe norul de fum Pe primul scrie iluzie – nu eşti Următorul e înflorit – nu eşti de găsit Pe ultimul se înşiră săruturi Şi tot aşa prin labirintul de cristal Mesajele pe nori apar dispar Secolul îngălbeneşte sub hârtie de ziar […]

Nu știu, iubite, cum ne-am întâlnit când sufletul cerea arzând hodină; găsit-am timp sub pleoapa unui schit, lângă un crin cu leneșă stamină. Nu știu iubite de e interzis să rupem din lumină ca și iezii… Dar te-oi spăla pe păr, noaptea, în vis şi ţi-oi da fruct din mijlocul livezii. Și o să știu, […]

Se naște amurgul tremurând, Cutreierându-mi mintea Cu gânduri sobre desprinse de curând Din teama ce mă cuprinde.   Razele ruginite ale amurgului, Răsar printre ruinele sufletului, Care sfâșiat de durere, Se-neacă-n apele în apele învolburate ale unei vechi ere.   Din abisul tristeții, Vino de-mi culege ultimele Picături de speranță ale dragostei, Sfărmate de greutatea […]

roșesc dă-mi voie să stau în genunchi pe o margine de suflet să mângâi cuvintele încremenite întrebări nepuse   mă doare aripa lipsă și-s oarbă de-al treilea ochi sunt doar o femeie ce-și tace tăcerile lacrimi uscate puse la presat în cartea de rugăciune   nu clipi vreau să mă uit până în albastrul ochilor […]

Marea de un albastru, mai diafan, mai pal, Alintă iar castelul, alb, oriental, Sub soare se avântă mândrii pe terase Trandafiri roşii, eşarfe somptuoase, Crini albi de mai îşi caută stăpâna De ei mereu vrăjită, Maria, regina, S-apară sub văluri de mătase grea… Plecată e demult şi numai inima Mare cât rotitul soare o vreme […]

nu ştiu cum arată o zi de vineri. mi-am dorit mereu un balansoar. să aţipesc învelită cu pătura de lână împletită cum miroase ieri s-a dat ora înapoi adică ora 4 a devenit ora 3.   beau cafeaua pe balconul scorojit de ploi. pe peretele de cărămidă un afiş cu mariana, marin şi virgil.   […]

Era mult ger, amarnic şi nătâng, Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng, Dar îmi plăcea cafeaua ta amară Din praf târziu cu armonii de seară. Când am simţit că-ncep să mă înec M-am agăţat de norul cel mai sec Şi a plouat cu noi, a câta oară, Cu hohot ars în dinastii de ceară?! M-ai luat […]

Mă întreb dacă la marginea satului unde am crescut, Bârladul curge cu aceeași lentoare ca-n zilele de vară ale copilărie mele fericite, chiar dacă, nu lipsită de griji. Cele două diguri cu frunțile încâlcite în iarbă, cel pe care ne jucam fără să simțim vreodată oboseală, durere sau nerăbdarea de a ajunge acasă, și cel […]