CENACLU

Chipu-ți de înger demonic Mă bântuie neîncetat oriunde, Privirea-ți ce scânteie văpăi armonic Mă-nvăluie și-n albe umbre m-ascunde…   Răsăritul, pe buzele-ți suave dansează, Valsând un zâmbet cald ce eliberează Raze diafane de dulce candoare, Lucind din depărtare cu ardoare.   Infinitul în priviri ți se-oglindește, Însuși Zeus mândru, te privește, Cum spre el cutreieri […]

Închideam ușa de fiecare dată după ce treceam printr-un alt orizont   Și de aceea nu mai puteam să-mi spun care era culoare acelui semn de gând prin care tot mereu veneai cumva din urmă fiindcă nu mai știam dacă a doua umbră ce-n somn mă învelea era a mea sau nu Simțeam însă cum […]

Culoarea albastră vreau să V-o destăinui, De un pal natural, dintr-o umbră senină, Deși stofa ei, venerându-mă, se- opri, Prin felul meu de a fi, așa divină… O îmbrăcai să-i văd perfecțiunea, De mă acceptă, eu de-a o purta, Și-mi revărsă culoarea ei firească Pe piept, genunchi, pe umerii de catifea. Binecuvântam o rază nouă […]

Trec grăbite-nserări peste ochi de icoane, dintr-o umbră de foc îmi aprind primăveri, croşetez dimineţi pe sub tiv de paltoane, să te pot revedea în pieirea de ieri! Trec grăbite caleşti pe sprîncene de vise, luna-şi ţese boem o scrisoare din stele, peste dorul meu crunt o tăcere albise, mănăstiri de castani mă-nchiseseră-n ele! Trec […]

între „sunt femeie” și „a fi o femeie” nu văd nu gândesc dar știu tot ce există dincolo de fereastră prima femeie din mine intermediar cu duh curat în relația cu Dumnezeu reface până la capăt măsura săracului bogatului conținutului formei tonului ca o mișcare browniană peste limita nimicului

Suna duda nu aveam nevoie de ceas suna prelung ca sirena lui Roaită de trei ori pe zi vestea ieșirea și intrarea în schimb un înger proletar avea grijă să sune prelung să ne trezească din rătăcire noi suntem negrii de pe această plantație spuneam și ne umflam bățoși în noi înșine ajungeam primii la […]

Poezia-i arborele meu genealogic De pildă azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc Marea Neagră Pe valurile căreia am și scris Ultimul poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit Însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să […]

Era să dau foc gării pentru tine Mai exact din cauza ta Mai precis  nu imi păsa dacă erai chiar tu Nebunul care stătea pe peron şi scria poezii De câte ori oprea trenul în Sinaia. Călătorii dădeau buzna la geamuri salutau aruncau portocale De fiecare dată rămâneam singur pe coridor. Pe mine, poetul încununat […]

Trăim iluzii ale unei clipe întârziate… În gândurile noastre înfloresc idei ale amintirilor străvechi… Seduse de mirajul ochilor absenți…

Răsărit   Toate liniile pline, continue, toate zilele la distanţe egale de cer, fără jumătatea curmată a nopţii, prevestind amintiri, rost mai strâns un punct aruncat, muguri de timp ori de ploaie, să-şi verse altei mări, fără chip şi odihnă, la hotarul privirii rotită spre sine să-şi afle soroc, o singură nişă-n contur prelungă, cât […]