CENACLU

Când fi-va doar cer între noi, când fi-vom doar zbor, când florile în nori și-or duce petale inrourate ce vor plânge, când soarele va inflori sporind lumina răsăritului din Noi… Atunci, cu sufletul ființă, cu trupul dor, cu gândul zbor, Te voi îmbrățișa- cu brațe-ramuri inflorite și-Ți  voi sorbi seninul din priviri în degetare de […]

complice vântului de brad ascuns în basmul inocent cu păpușa martor viu la gluma fraților din copilărie împodobesc nuiaua de alun c-o dulce acadea trandafirie și cer drept de apel slovei scrise de prâslea insistent gura dospește tăceri joaca cu trudă în izbândă se zbate sămânța dreptății nicăieri soarele ființei arde în cerneală în apnee […]

În oraşul de piatră, totul era cenuşiu: copacii, casele, străzile, cerul, chiar și oamenii. Ei treceau zi de zi spre căminele lor cenuşii, venind de la fabricile bătrîne, pline de fum, cu feţele nici triste, nici vesele. În oraş nu creşteau flori, nu erau păsări, doar cîteva ciori croncăneau pe ramurile uscate ale pomilor morţi. […]

în copilărie am plantat un arbore pe care îl hrăneam cu povești citite despre oameni/zei/pământ și lanțurile trofice în care viața crește din moarte într-o primăvară când s-a simțit atacat de omizi am ieșit din casă furioasă să ucid prădătorii dar/surpriză prietenului meu îi crescuseră minuscule urechi verzi m-am apropiat încet să nu-i abrutizez auzul cu mersu-mi de elefant hipnotic șoptindu-i să […]

În cadranul irisului unui bufon se ghemuiesc cohorte de îngeri denudând sensul orelor îmbrățișate până la cenușă.   Semiumbră. Imagine în oglindă a încăperii-peșteră care începe să se micșoreze pe măsură ce se multiplică.   Risipite pe parchet, dorm câteva creioane – au avut șansa de a-i colora trecătorului zborul spre liniștea zmeurie, însă au […]

223   cum bate vântul! nimeni nu îl vede iar el sfărâmă lumea cu răbdare cu degete învăţate strecurate prin crăpături   trece vântul obrazul tău devine nisip ce bine că mi-a slăbit vederea şi s-a întors sub pleoape te pot vedea aşa cum ai fost   lasă-l să bată noi comunicăm prin tunele trecem […]

Răsfoiesc prin gânduri Ca prin vechi albume. Sunt gânduri vesele, mai triste, Gânduri noi, mai optimiste. Ce să fac acum cu ele? Inutile sunt și grele. Le-am păstrat atâția ani… Le arunc. Nu fac doi bani.   Unde ești o, tinerețe, Unde-n toamnă te-ai ascuns?   Mi-am luat pantofi-n mână Ca să simt sub talpa […]

În urmă cu un număr neştiut de ani, când încă mai sălăşluiau prin locuri ascunse balauri înfricoşători, îşi trăia liniştit zilele bătrâneţii un om ce se îndeletnicise o viaţă întreagă cu negoţul. De la o vreme, simţind că nu mai are mult de stat pe această lume, îşi chemă cei trei flăcăi şi le spuse: […]

Ei scriu din nou cu sânge când se deschide tomul, pe dale curge lava din venele pătrunse, gargui stâlcesc lumina ce-i prinsă iar în domul cu chipuri din icoane ce-au fost de îngeri unse. Când noaptea se încalță cu stele în cădere, când moartea ne sărută cu buze prefăcute, o să luăm din mărul de […]

Noi suntem plămădiți, din aluat divin, Dospit, precum se știe, cu lacrimi și venin; Amar e peste tot, ia seama, nu uita, Că și veninu-i leac, la boala mea, și-a ta….   Cu trudnicele  mâini, cu frunțile plecate, Tânjim dupa un mâine, din zări îndepărtate; Și-această așteptare, ne-apasă, și mai tare, Cănd țara geme-n lacrimi, […]