CENACLU

Constanta fatalităţii noastre artistice rămâne nevoia de eliberare din constrângerile limbajului, pentru a găsi expresiile cele mai nimerite creaţiei. Neliniştile care preced, invariabil, conştientizarea acestei nevoi, vor fi determinante în alegerea ulterioară, fundamentală. Căutând nu definiţii, nici măcar răspunsuri la incertitudinile cotidiene, ci o altă lume, care se detaşează prin însăşi poziţionarea ei de aceste […]

cu picioarele terestre, vinovat de a fi surâs unui alt zâmbet, am înotat până la pianul dezacordat înțepenit pe scara interioară a naufragiului iubirii noastre, înfuniată acolo, la cheremul claviaturii îndoielilor furtunilor tale, azi nici măcar ele împlinibile de’atâta pedeapsă.   a fost deșirant… și totuși… o clipă doar dacă aș fi fost mai inspirat-franțuzit, […]

Azi a trecut toamna pe strada mea, parfumată-n licori proaspăt ieşite de sub teascurile din Gustar, beatificată ca Zeiță a abundenţei, trupeşă, îmbrăcată-n culori de curcubeu, era ora patru p.m. bătuse orologiul primăriei, îmi făcusem, deja, somnul de frumusețe (meteahnă cotidiană) scriam, pe nişte caiete dictando, depeşe către nemurire prin vers la umbra aceluiaşi dud […]

-Dom’ derector!… Dom’ de-rec-toor!!… Dom’ derec-to-uo-uooor!!! Strigătul sparge liniștea uliței și trezește câinii. Se deschide un geam, și o voce speriată: -Ce-i? Cine-i? -Eu îs – răspunde omul de afară. -Ce-i, nea Aristuță, ce s-a-ntâmplat, Doamne iartă-mă? Cât e ceasul? -Îi noaptea – se veselește omul. -Iar ai băut, nea Aristuță! Mai dă-o-n mama mă-sii […]

Iubesc toamna cu bruma lipită de giulgiul sângeriu al frunzelor răpuse, urma cocorilor căzută peste cetini, răstignind deznădejdea pe-un arcuş de vioară, ploaia cu sărutări livide potcovită într-o carafă de must, mirosind a istovire, vântul aşezat pe deasupra iertărilor, călăuzind destine înfrigurate de vreme. Iubesc toamna cu marama zimţată peste urechi de fecioară păgână, şoaptele […]

Nu torc, nu urzesc, nu împletesc, Caierul vremii nu-l răsucesc Pe deget, secundă cu secundă, Timpul în albia lui m-afundă.   Caierul vremii nu-l răsucesc, Satul demult nu-l mai zăresc, În cale-mi oraşul se iveşte Şi timpul, stăpân crunt, se-mplineşte.   Satul demult eu nu-l mai zăresc, Zăvoaiele din văi nu înverzesc, Pe caldarâm e […]

De cum am ajuns la spital m-a sunat secretara departamentului nostru. O femeie drăguţă şi de treabă, care, cu aceeaşi voce profesională, te poate anunţa la fel de egal fie că ai uitat să semnezi condica, fie când s-a stabilit petrecerea de Crăciun, fie că spitalul e în pragul falimentului, sau poate că tocmai ai […]

Vino! la începutul dragostei noastre când timpul avea în plus o coastă numai pentru noi Vino! să alunecăm pe brațele Dunării casa zidită de bunicul cu mâinile lui din lut și din apă ne așteaptă în tinerețea fără bătrânețe acum, acum, Luncavița arde în cântece, florile teilor ne îmbrățișează în pântecele facerii fără desfacere, cu […]

În preajma Ta aș vrea să-mi trăiesc primele clipe din viață, să mă înveți Tu cum să simt frumos, fiecare secundă să-mi pară un pas spre cer și fiecare vis o picătură de Lumină. Vreau să mă înveți Tu cum să mângâi florile așa încât să nu moară niciodată, cum să privesc fluturii ca să […]

e perioada așteptării Răsăritului din horbota de stele pe coronița de advent bradul împletit ca un fagure de miere poartă dorul razelor de lună prins în patru fire de lumină ca un cântec netrăit pe brațul liniștii din surdină   în cetățile de scaun se izbesc la geam ca în vechea Cartagină coloniști ce nu-s […]