CENACLU

Privesc…privesc întruna și privirea e lacrima mea dureroasă… Tu, OM acru al Pământului-Iad mi-o tăiai, folosind o coasă. Lanțul mi l-ai învăluit cu aură demonică, anafura ai uns-o cu veninul sufletului tău Și apa…norocul meu, mi-a fost dată de Dumnezeu.   Și, crede-mă, speram la gându-mi abandonic… Tremuratul mi-a fost haina în aura lanțului demonic […]

Nu o lăsa să plece Ea nu crede în a doua şansă Nu se va întoarce Ştie să zboare E un fluture cu aripi de cristal Pentru ea nu există încă o floare Noaptea adoarme pe o lacrimă Dimineaţa dispare Rămâne o picătură de nectar Ia-o în braţe Azi eşti petală De piatră din apă […]

Multe seminţii s-au perindat pe sub soare de când a fost durat acest pământ, dar niciuneia nu i-au lipsit visele. Aţi putea crede că a existat vreodată o seminţie lipsită de acest balsam aproape nepământean? Ei bine, era odată, într-o ţară îndepărtată, un popor de oameni care nu visau niciodată. Ţara lor era împrejmuită de […]

Deasupra apei, pe niște scânduri tinere, La o masă de lemn și ea tânără, Mi se pare că într-o vinere Înspre luni, Mă gândeam că sunt pe pământ Și mă mai gândeam că nu sunt Și mi s-a făcut gândul cuvânt Și am plâns ca o ploaie mărunt.   Beau dintr-un pahar sărbătorește, Până Calea […]

Ramurile tale cresc în mine inoculate-n celule, stăpânind teritoriul ce rezistă acum atât gerului alb, cât și incandescentei cascade rostogolite spre tâmple cu voluptate ferină.   Cerbii mi-au năvălit în pupile, dar au îngenuncheat blând, ca într-o mânăstire, purtând pe coarne flori de colț – mlădițe de rai în care se-odihnește înaltul.   Așa am […]

dacă vrei cheia nebuniilor cu tine din mintea mea zăludă   pedepsește răbdarea monahilor, și împac’o pe Eva cu mărul grav al gravitației.   cântă’mi duios-revoltată, amarul așteptărilor inutile și dansează’mi goală, râzând scandalos de decent, resuscitarea amintirilor defuncte.   sau poate, mai bine, riscă’ți viața…   Spune’i îngerului tău păzitor să se îndepărteze și […]

”Bunicule, te-ai întors!” și ochii fetiței au strălucit de bucurie sub soarele care sufoca fără milă aerul din oameni și din iarba spălăcită de lângă gardul vechi de lemn. ”Bunicul” s-a oprit pentru o clipă în bastonul pe care îl căra mai mult decât se sprijinea în el, ca pe un copil pe care îl […]

Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceaţă şi, viaţa în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Şi-agaţă lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă, blând, la cerşit, şi tremură nătânga, cu scuturări din gene, când […]

prelungeam linia continuă cu încă un pas tu-mi spuneai că îmi trebuie ecou drept să nu mă pierd în tine eu lăsam păsările să-și vândă trilurile pe umărul meu răsturnam pădurile în suflet pe acolo trecea drumul spre povârnișuri incognoscibil rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații săreai ca un spiriduș în ochii […]

Epoca Tang (618 – 906) a reprezentat un moment de cotitură în Evul mediu chinez, marcînd începutul unei Renaşteri foarte asemănătoare cu cea care a avut loc mai tîrziu în Europa. Întocmai ca aici, în Europa, ea a constituit o reîntoarcere la valorile antichității sub semnul umanismului, omologul chinez al lui Dante fiind poetul Li […]