CENACLU

Întâlnirea cu Micul Curcubeu Trecuse mai bine de o jumătate de oră de când Rose, o fetiță de nouă ani, cu părul cârlionțat și ochii albaștri, își făcuse apariția în frumoasa grădină de trandafiri a doamnei și domnului Thomas. Cum cei doi bătrâni plecaseră la copiii lor, iar grădina copleșită de soarele amiezii părea pustie, […]

între a pierde cinstit și a câștiga necinstit stă un nufăr negru cu cerul gurii mai negru decât negru omul care a zburat cândva inima care niciodată nu zboară sufletul care-și caută cărțile în cer și ostia pe care tocmai o înghit

(pseudolegendă) A fost demult, a fost odată, în vremuri vechi, în Dacia, un dac care iubea o fată. Dar ea, desigur, nu-l iubea… I-a oferit, sărmanul, aur, ba chiar și pietre nestemate (o parte-s astăzi în tezaur și-au emigrat, cu timpul, toate…). Dar fata a rămas de piatră, iar dacul s-a dus la război, să-și […]

Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearşafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care muşcase atâţia ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-şi sugrume avalanşa de […]

Joia când se deschid cerurile îmi potrivesc ceasul după un astru scara vieții miroase a cetină a fum colorant în albastru din vitralii surâd portocalii secunde ca un anotimp în primăverii ce atâta zarvă pentru un câine alb care mușcă din lună galbenul verii orb de ai fi ai putea întoarce mersul lumii cu o […]

Unde sfârşeşti tu începe poemul Prelungirea zborului Între cer şi Dumnezeu sub copitele vremii. Nu datorez, nu am cerut nimănui Cu împrumut nicio moarte Iubiri am furat, le-am ascuns într-o carte O copertă noapte, alta zi Pe un patinoar cât o lacrimă Ţi-am pictat absenţa cu potcoave de fluturi, Gulere de dantelă la vulturi, mai […]

Când frânt frângând te rupi De singuratici lupi, E greu să te aduni.   Când curb curbând te pleci Amiezilor mai reci, Cu triste dimineţi, Cu sori ce treci discreţi Spre zări ştiute deci, E greu să recompui Frânturi de albe lumi.   Când dus ducând tu porţi Un cârd de negre nopţi Şi nedorite […]

Curge-n pană fermecată Ce-o țin fetele la bete, Legendă îndepărtată Despre craiul Dragobete.   Din pruncie s-a dus vestea, Că era mândru ca soare. Dar mamă aspră, Dochia, L-ascundea de fată mare.   Crescând, se făcea mai frumos, Cu ochi ca cerul, păr bălai… I se spunea și Făt-Frumos În al iubirii, dulce grai.   […]

Cu fiecare clipă care trece, ne apropiem de marele Albastru-Infinit… Îmbrățișăm gândurile și le prefacem în dimineți eterne renăscute în spirit…

   Totul a început într-o dimineață. După o noapte când, alături de iubita mea, m-am simțit cel mai singur om din lume.    Când m-am ridicat, trupul mi-a rămas lângă femeia pe care o visam de-o viață. Am început să scriu, iar celălalt nu dădea niciun semn că ar vrea să se trezească. Călătorea lejer […]