În vis, visare

Deschid ochii și-ncerc să-mi amintesc ce vis
scurt și multă poveste mi-a lăsat
e greu cu visele, visurile?
Dar visele să le-aduci tu la viață
să te întâmpine mai întâi și nu invers.

Mă liniștesc, sorb puțină cafea
și parcă ceva, ceva îmi spune că
eram pe-un nor și săltam cu-n picior de pe-un nor pe altul
Și, brusc, mă transpun în altă dimensiune a visului.

Tot cu zborul cred, nu știu
ce să știi cu visele acestea când ele însele sunt infidele cu cine vor
își permit să te joace prin toate cotloanele conștiinței,
săpând atât de tare că mi-au ajuns acolo jos și pieptu-mi țipă
cu vocea surdă…

Visam… dar iar un alt concert de vis ce mă umbla
prin coridoarele infernului plăpând și moale ca pe un puf ce toți
se roagă să-l aibă;
închid ochii și parcă tot în vis mă văd,
închid zilele și tot acolo mă văd, cu câțiva din cei de lângă mine.
Închid obloanele camerei de la pisică și strig și eu precum pisica
au, miau, au! de unde atâta durere
e visul ce te plimbă aici, acolo oriunde.

Deschid iar ochii și-ncerc să-mi amintesc ce vis cu visuri mă visai.