George VigdorovitsGeorge Vigdorovits
26.07.2024

Culcat lângă tăcerea ta

M-am culcat lângă tăcerea ta

și nu știam dacă e corp sau metaforă. 

Îi urmăream mișcările abia perceptibile

și nu mă puteam dumiri

dacă e o lacrimă preschimbată în icoană 

sau o fantezie metamorfozată într-o păpușă. 

Nici nu mai îndrăzneam să respir

ca nu cumva să suflu duhuri rele

peste tăcerea ta diafană de cristal. 

Stăteam înmărmurit lângă absența ta

și aerul dintre noi s-a umplut de cuvinte neînțelese 

cu aromă de liliac și tei. 

O vibrație subtilă, probabil iubirea 

ți-a trezit tăcerea inefabilă. 

Cuvintele dintre noi s-au rânduit armonios

în versul unic al veșniciei. 

Culcat încet lângă tăcerea ta 

am intuit flacăra nepieritoare a poemului comun.