CENACLU

Legământ la Prut Pe malul Prutului curge dorul de casă, Sub cerul larg se leagănă o șoaptă. Istoria a scris pagini grele, apăsătoare, Dar frații nu uită, iar speranța nu moare. Codrii bătrâni păstrează amintiri din veac, Și spun frunzelor povești de libertate. Fiecare vânt ce trece peste ape Aduce ecoul vorbelor uitate. Prutul nu-i […]

iartă-mă nu am știut, nu am gândit atunci păcatul trăiam bezmetic între nori lăsasem în urmă bordeie și stelele stinse un înger fără aripi cu inima arsă de gânduri pribege un călător înfășurat în ploaia rece poate într-o zi îmi vei ierta păcatul te voi aștepta pe drumul de mesteceni din lacrimi și sânge să […]

Pleoapele apăsau neobosiții ochi și nu-mi rămâne decât să trec alene peste drumul ce traversează o parte din al tău destin…   obosit mă târâi și-ncet mă apropii de locul obârșiei să fie așa? nu știu eu doar mă-mping încolo încoace e-un du-te vino mai alert tot mai alert și dintr-o dată te oprești să […]

Kristina se mai uită o dată pe tălpile pantofilor de stradă. Nu se vedea nimic. Și totuși călcase în picăturile alea de sânge, drept din fața magazinului alimentar. Oare ce se întâmplase? Îi cursese sânge unui copil din nas? Ieșise cineva cu niște carne într-o sacoșă spartă? Se uită spre geamurile de la etaj. Sau […]

El purta pe umeri pământul  din care se născuse,  coloană a infinitului,  nelepădându-se de rădăcinile simplității. Își ducea trupul în pasul visului care spărsese timpul în viziuni promise de îngeri. El a creat zboruri în aerul parizian și în celelalte universuri, măturând cu gândul și în cuvinte foile pieritoare ale slavei deșarte. A deșteptat bucuria […]

Port un număr prins cu ace pe spate, ca o sentință sau ca un talisman. Aud murmur de voci, iar sala miroase a lemn de cedru lustruit și a emoții nerostite. Îmi întinde mâna. Nu-i văd chipul clar, doar linia sigură a degetelor. Îl ating. Pielea îmi arde. Am mai simțit această senzație. Era o […]

Am crescut printre cărți, așa cum alții cresc printre oameni. Pentru mine, ele nu au fost niciodată simple obiecte așezate pe rafturi, ci prezențe vii, tăcute și răbdătoare, care își așteptau cititorul. Îmi amintesc și acum mirosul lor ușor dulceag de hârtie și cerneală, foșnetul paginilor întoarse cu emoție, grafica discretă a coperților ce promiteau […]

Comme il est enragé l’océan aigri! Ecumeux, mugissant il hausse ses bras, S’accroche aux nuages la voûte du monde bat Mais la tempête le repousse dans son lit. Quel sauvage! En vain des éclairs audacieux Défendent le ciel… Lui il est persuadé Que la voûte bleue est son palais, Le prendre d’assaut – comme une […]

ne cuprindem cu înfrigurarea cu care se țineau în brațe ulmii lui yvan goll strângându-ne ramurile până la os.   timpul ni se rupe în pagini cu miros de oregano. se retrage cu discreție ca aceia ce șoptesc la căpătâiul unui muribund.   camera semănă cu noi – pe tavanul cu nervuri de insectă crește […]

Sunt printre puținii tembeli care încearcă să facă cercul chiar rotund, perfect de rotund; o plenitudine perfectă un catharsis desăvârșit. Eu sunt un campion al aproximărilor al circumferințelor evanescente al tangențelor la perfecțiune. Viața la limită sau limita vieții: acolo sunt tentațiile mele ontologice aventurile metafizice figurile de stil scrise cu sânge și lacrimi. Toată […]