CENACLU

Viciile îl traversau. Imposibil de stins ca o lampă de veghe.   Atârnând de ele percepea înrobirea focului sub jar.   Cu ele se simțea mai îndreptățit la viață, avea propriile-i mijloace de transport spre Paradis.   Acum, nu-l mai căuta, nu-l mai invidia pe Dumnezeu. Era complet și fericit. În veșniciile lui neatinse,   […]

Copleșit de alb trec prin zăpezile resemnării în travestiul poetului îmbrăcat cu pelerina metaforei.   Nimic nou pe frontul versului alb; doar ciorile ciugulesc haotic firimiturile figurilor de stil lăsate fără luptă pe câmpul semantic al disperării.       Demult nu se mai nasc eroi ci doar formulări evazive ori perifraze inofensive; muniția artistică […]

Dimineața îmbufnată somnoroasă și nedecisă încâlcită în vise neterminate te găsește ca pe un înger speriat ascunsă în podul amintirilor ca pe un trandafir sălbăticit crescut pe un mormânt de Fata Morgana ca pe o frescă veche pictată de un artist bătrân și trist     te găsește furioasă privindu-mă în ochi și deslușindu-mă ca […]

Yosa Buson (1716-1784 )     Nu pot să scriu în grădină în primăvara asta pentru că plouă. Ce amuzant!    

Se dedică pictorului Cornel Flocos, ale cărui relatări despre un vechi obicei funerar au inspirat această schiță literară. În dimineața în care a uitat numele primului bărbat care o sărutase, Elena nu s-a speriat. Își spuse că trebuie să fie oboseala. Își puse cafeaua în cana albastră, aceea din care bea de douăzeci de ani, […]

Am deschis o carte. Eu și cartea vieții mele în care geometria sufletului meu nu a fost inițial trasată de mine:             Citesc. Îmi citesc o filă cu amintiri. Atitudine. Priviri. Nostalgie. Tristețe. Vorbe fără rost. Oameni și oameni, dar timpul nu a stat pe loc, poate doar pentru o secundă:             Era într-o zi […]

În visarea ca o apă, timpul tace prins în clești, Huruie pe drum calești cu secundele ce-mi scapă. Eu alerg să mi le-apuc, gându-mi fac ancoră albă, Îl înșir pe-a slovei salbă și întuneric îi usuc.     Din dinamici de cuvânt mă transform în mare seacă; Navele nu îmi mai pleacă, nu le mișcă […]

Înghesuit în spațiu și azvârlit prin timp mă retrag în dimensiunea iubirii o alee superbă cu cireși înfloriți sau o potecă ascunsă străjuită de brazi semeți. Poate un sărut cosmic cu pasiuni stelare.   Pe tabla de șah a existenței nu sunt nici măcar o figurină, ci doar un fir de praf insignifiant îndepărtat uneori […]

Ah Paris micule Vitebsk Din inima Chagallă Încearcă-i narativul Fără să ți se împleticească limba Aidoma unui vis în votcă înecat Cum să povestești de unul Ce nimănuia nu-i seamănă Și de care multe-l leagă Care-i secretul că e secret Ce el îți povestește Magic aerian terestru Și adânc ca un mormânt Misterioase ființe înaripate […]

Timpul, exploratorul apelor El mă privește cu ochi ascuțiți, care au în săgetare raze întinse dincolo de vederea mea înfrunzită. Îi pun pe umeri o poezie cu aripi, gata de traversat în conectare ecranul înserării. El despică în falii de strigăte, șoapte, căutarea culorilor: roșul de negru, albul de mărgăritar, trecutul de prezent. Pune piatră de […]