CENACLU

Comme il est enragé l’océan aigri! Ecumeux, mugissant il hausse ses bras, S’accroche aux nuages la voûte du monde bat Mais la tempête le repousse dans son lit. Quel sauvage! En vain des éclairs audacieux Défendent le ciel… Lui il est persuadé Que la voûte bleue est son palais, Le prendre d’assaut – comme une […]

ne cuprindem cu înfrigurarea cu care se țineau în brațe ulmii lui yvan goll strângându-ne ramurile până la os.   timpul ni se rupe în pagini cu miros de oregano. se retrage cu discreție ca aceia ce șoptesc la căpătâiul unui muribund.   camera semănă cu noi – pe tavanul cu nervuri de insectă crește […]

Sunt printre puținii tembeli care încearcă să facă cercul chiar rotund, perfect de rotund; o plenitudine perfectă un catharsis desăvârșit. Eu sunt un campion al aproximărilor al circumferințelor evanescente al tangențelor la perfecțiune. Viața la limită sau limita vieții: acolo sunt tentațiile mele ontologice aventurile metafizice figurile de stil scrise cu sânge și lacrimi. Toată […]

Se oglindi din nou, a nu știu câta oară! Buclă, surâs, expresie… De ce întârzie? Sprânceană, riduri, ochi… Ce caută? De-ar ști ce-mi ia să nu-i arăt dezordinea! Cât cere să-mi adun apele, câtă încordare să le țin în frâu ca să nu-l strivesc. Cum le potolesc ca să fiu plană, limpede, neclintită. Ca el […]

Kenji se mai uită o dată la apele tăcute, mult prea tăcute, ale râului Motoyasu. Orașul nu mai ardea, dar inimile oamenilor ce supraviețuiseră bombei americanilor, da. Chiar dacă trecuse un an de la explozie, tot i se mai părea unuia sau altuia că apa râului este roșie de sânge. Kenji este medic și știe […]

Te-am întâmpinat mereu cu iubirea zâmbetului copilăresc în mereul arzând al fiecărei clipe. Aripile îmi căzuse în suflet, le ascundeam să nu te rănească cu zborul. Nu ai înțeles sacrificiul cuibăritului ascuns, nimic din cântecul tăcerii mele.   Doream să fii fericit, să nu te întristez că mă născusem cu aripi. Eram Icar coborât în […]

Mi-au furat oglinda am regăsit doar un ciob din ea sclipind în apele tulburi ale unei mări imense   oglinda era micul meu rai în care fugeam să mă cercetez cât am crescut cât m-am îngrășat cum arăt și cum aș arăta cândva   acum mă privesc într-un ciob pe rând anatomic să nu mă […]

Nu orice rană scrie o poveste și nu orice zâmbet poartă o dramă. Ne luăm după mulțime. Uităm adesea să ne oprim din drum pentru câteva clipe. Alergăm după o pisică și un câine. Ne bântuie noaptea umbrele trecutului. Uneori, mai găsim o rază de soare pe aleea din spatele blocului. Mereu în urmă. Niciodată […]

mă caut de tine mă chemi și m-aud m-apropii de-orice te smintește m-ascunzi de ziduri ca pe-un nor ce-l spulberă vântul mă cauți în zadar m-ai pierdut? te-am rătăcit unde-i elanul ce te-nsoțea odinioar unde ești… Sergiu unde-ai dispărut așa ca prin ceața densă de ieri de azi de mâine mă chemi și iar mă […]

Merg pe urmele pașilor deveniți reper. Pășesc cu smerenie peste urmele adânci cu atenția unui bijutier care mângâie pietre rare temător să nu altereze frumusețea să nu tulbure tăcerea lor.   Nu sunt doar semne ale trecerii sunt hărți ale sensurilor peste care zăpada anilor s-a așezat lent estompând drumul până la alb dar fără […]