Urcare în lumină

Înghesuit în spațiu
și azvârlit prin timp
mă retrag în dimensiunea iubirii
o alee superbă cu cireși înfloriți
sau o potecă ascunsă
străjuită de brazi semeți.
Poate un sărut cosmic cu pasiuni stelare.

Pe tabla de șah a existenței
nu sunt nici măcar o figurină,
ci doar un fir de praf insignifiant
îndepărtat uneori de marele maestru
ce face ordine prin jocul primordial.

Încerc să fiu sincron cu vijeliile istoriei
dependent de știrile mass mediei
o formă de rinocerizare conștientă
cu drogul nociv al îndobitocirii.
Farmecul deșart al prezenței cu orice preț
în miezul clipei incandescente.

Între dragoste, derizoriu și tâmpire
experimentez salvarea prin scris:
eu, un umil proscris
incapabil de compromis
imposibil de descris
la bază circumcis
dar esențialmente decis.
Triunghiul paradisiac al textului.

Joc ieftin cu cuvintele:
de fapt o luptă pe viață și pe moarte
între mediocritatea spiritului
și sclipirea divină a scriiturii.
O ultimă încercare de urcare în lumină
înaintea victoriei negurilor finale.