Lucia BibarțViciile îl traversau.
Imposibil de stins
ca o lampă de veghe.
Atârnând de ele
percepea înrobirea focului sub jar.
Cu ele
se simțea mai îndreptățit la viață,
avea propriile-i mijloace de transport
spre Paradis.
Acum,
nu-l mai căuta,
nu-l mai invidia pe Dumnezeu.
Era complet și fericit.
În veșniciile lui neatinse,
Călca pe firul roșu.
