Iubirea este o clepsidră

Dimineața îmbufnată
somnoroasă și nedecisă
încâlcită în vise neterminate
te găsește ca pe un înger speriat
ascunsă în podul amintirilor
ca pe un trandafir sălbăticit
crescut pe un mormânt
de Fata Morgana
ca pe o frescă veche
pictată de un artist bătrân și trist

te găsește furioasă
privindu-mă în ochi
și deslușindu-mă
ca într-o oglindă a morții
în care drumul privirii tale
de la tine până la mine și înapoi
înseamnă TRECUT
ai pierdut milisecunda
în care încă te iubeam
și-apoi ai fugit în următoarea privire
spre a te convinge
că prezentul de fapt nu există
el este o speranță
care varsă în noi
uitare peste uitare
pentru că însăși IUBIREA este o clepsidră
care se scurge spre un inevitabil
A FOST