S-a așezat doar limba mută pe scaunul sculptat în mine, nu am crezut că el va ține răceala ei, vocea-i pierdută. N-am niciun loc acum, sunt pline de amintiri ce nu-mprumută din al lor glas. Tăcerea slută, asmute doar, printre destine, dorința ei, cu voci meschine, încearcă iar trista dispută, ș-apoi, parșiv, atent impută […]