CENACLU

A fost odată așa ceva ca un logos Nu știu cum pot să vi-l descriu Ce-a început spontan din interior să ardă Mocnit din sine să apară Tot ce se vede tot ce nu se vede Tot ce se știe și tot ce nu se știe Tot ce se poate și tot ce nu se […]

El adormise pe briliantele plajei ea încă suspina în încăperea enormă visele lor se întâlneau sus în grinda cerului undeva lângă nourii albi și se-ntorceau alunecând peste ei ca niște imponderabile așternuturi trepidau trupurile lor albite de floarea tăcerii și glasurile lor stinse se regăseau în mare ca niște meduze triste dansând parcă într-o ploaie […]

E mult prea multă primăvară în ceru-ntors spre asfințit – în muguri nu se face seară și pomii somnul l-au oprit. E primăvară prea devreme, sau prea spre noapte, nici nu știu… Încep cocorii să se cheme în dorul lor de drum târziu. Ți-e teamă că atâta soare ar molipsi tăcerea ta și pacea s-ar […]

– Mamă, spune-mi te rog de ce mă doare când cresc, uite copilăria mi-a rămas mică ca o fereastra sub un cer? – Copilul meu cuminte, tu nu crești, tu doar ai pornit să nu mă ajungi niciodată, decât cu inima, și asta doare!

S-a așezat doar limba mută pe scaunul sculptat în mine, nu am crezut că el va ține răceala ei, vocea-i pierdută. N-am niciun loc acum, sunt pline de amintiri ce nu-mprumută din al lor glas. Tăcerea slută, asmute doar, printre destine,   dorința ei, cu voci meschine, încearcă iar trista dispută, ș-apoi, parșiv, atent impută […]

A plecat Oudjat pur și simplu În lumea mare El Ochiul zeului solar Râ S-a separat de integralitatea divină și Nu a mai revenit.   Toth zeul lunar De-a lungul și de-a latul Bolții cerești A pornit în căutarea Celui care are puterea De a vedea De a ilumina De a acționa.   Când în […]

Prin crăpătura zilei băiatul povestea cum l-a zărit pe Dumnezeu era ca o lumină care înflorea peste lucruri și o tăcere imensă îi izbucni din pieptul gingaș Doamne n-am aripi dar dacă vrei zbor spre tine dragă Kitty așa începe raiul (din volumul Nepotul lui Kafka)  

Dana nu vrusese să-i dea drumul la interfon, dar dacă Victor a spus că da… Acum stătea în fața lor un bărbat vârstnic, cu o frizură demodată, îmbrăcat în negru. – Noi ne-am interesat de voi, sunteți pe lista noastră. Despre ce este vorba… noi păzim lumea asta, lumea asta se pierde din cauză că […]

mă apasă pe creier vorbe nerostite – o tonă pe care nu mai e timp să le rostesc căci vine seara și e întuneric la lumina stelelor nu scrii doar le privești

Să renunț la ce a fost pierdut. Nu mai am timp să visez la ce pot recupera. Acum am nevoie să privesc cerul, dar dincolo de nori. Când nu văd norii, nu mă mai văd pe mine. *** Să fii acolo, să fii aici, dar să fii și dincolo. Să nu ai teamă de locul […]