CENACLU

Îţi vei aduce aminte, suflet al meu, De ora de aur, de raza de soare, Îţi vei aminti de un promis curcubeu, De noapte de zi, de valul de mare? Vei poposi cândva fără doar şi poate Pe tărâmu-ţi menit de dincolo de nori, Şi unde-i lătratul câinilor în noapte, Şi unde-i lumina cu irişi […]

Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au veştejit, Şi-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Eu singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste şi dărâmate, – Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit… Şi-a mea serenadă […]

Mulți au dat rețete despre fericire, această stare insesizabilă precum aerul, sau vântul. Pare simplu că ea există, dar nu o putem prinde, nu o putem pipăi… Ne scapă… Dacă vrem să o păstrăm fuge, lăsându-ne într-o stare paradoxală, pentru că fericirea este și nu este.     Cum spune și Aristotel, fericirea este ceva […]

obosit de atâtea căutări fără sens, fără rost, fără spor mă întorc pe cealălaltă parte a cui, a nimănui, pot azi, acum, să spui, dar cui… ieșite din torentul luminii pe treptele lumii stăteau două cuvinte, doar două, discutau… în spatele soarelui se strecura tăcerea în presimțirea clipelor pierdute la marginea cuvântului trăia un suflet […]

Ai dispãrut o vreme şi-am crezut cã vântul dintre gene o sã şteargã nevoia de a plânge câte-o oarbă secundã de luminã şi-am tãcut ai dispãrut şi mã credeam orfanã sub cerul rece mã vedeam tronând cerşeam cuvântului în fiecare dimineaţã de pomanã pânã in clipa-n care tãcerea aşteptãrii a durut un umed vers, rãscolitor […]

O nuditate amorfă ne mângâie chipurile azvârlite în râșnița timpului. Sfâșiați de gheara realității, ne privim inima în palme, căutându-și eliberarea. Suntem cuprinși de frânghia destinului și eliberați de jugul conștiinței. În acest ceas, o ultimă rugăminte – „Nu ne priviți, căci fără de sine suntem goi și de suflet suntem dezveliți!” În grotă sinelui […]

Muzica militară îți iese din piele ca sudoarea după un marș forțat Simți universul în do major pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul condiției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat al rațiunii Ca să realizezi nimicnicia ta Cotidiană Și iată omul prăpastia care l-a înghițit pe Dumnezeu Crezi în celălalt ca în tine însuți […]

Singurătatea Singurătatea e un oraş În care ceilalţi au murit, Străzile sunt curate, Pieţele goale, Totul se vede deodată Dilatat în pustiul Atât de limpede sortit. Singurătatea e un oraş În care ninge enorm Şi nici un pas Nu profanează lumina Depusă în straturi, Şi numai tu, ochiul treaz Deschis peste cei care dorm, Priveşti, […]

ultima ninsoare pune, iar, cătuşe primăverii intră-n cor, la vocea a doua lângă viscol, tremur de narcisă – s-a-ntâmplat mai ieri s-a-ntâmplat şi-acum un veac ca o sentinţă ultima ninsoare peste amintirea faptei pune alb prea mult frig în sângele culorii! simt în preajmă duhul învierii nu-i de mirare că-mi ştii tu, mie, gândul cât […]

Pe sub uşă Ziua de azi Mi-a fost vârâtă, ca de obicei, Pe sub uşă. Mi-am aşezat pe nas ochelarii Şi-am început S-o citesc. Nimic deosebit, După câte văd. Cică pe la prânz o să fiu cam trist, Nu se specifică motivul, Şi-o să continui să iubesc lumina De unde-am rămas ieri. Pagina exterioară informează […]