CENACLU

Să-mi dezleg cătușele? Ce aventură! Să mă dezleg de-a ochilor mișcare între geana orelor și-a întrebărilor? Sunt încătușată de vise răscolind întinderea privirii înaripate. Dacă mă ții de mână, mă arunc până în prăpastia imprevizibilei mișcări, cu încrederea în zborul spre cer. Învățăm să ne înălțăm sprijinindu-ne unul de altul? Cum ora să ne-alinte? Dacă […]

Cu veacurile-aliniate de-a lungul străzii principale oraşu-acesta îl străbate un alt Homer cu pleoape goale.   Obloane rupte pe la margini lângă lumini amăgitoare, veacuri închise între pagini… al nostru cât va dura oare?   Veacuri-muzeu sunt obosite timpul acesta le străbate, legendele sunt recitite pacte secrete încălcate…   Uitate lumi ce coexistă, cu împăraţi […]

Istorie și patologie socială români de consum și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale și Imponderabilitatea Mioriței Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană În poziție de drepți toată lumea așteaptă să răsară soarele pe undeva Însă pentru […]

Abia începusem să simt Că undeva-n rarul văzduh Zăpada se va opri deodată, Abia începusem să ştiu Că nu mai poţi să te ascunzi De ochii mei avizi să vadă, Abia zăream cum se depune O linie limpede pe creştet, Tremurătoare-n păr şi moale Pe genele-ţi clipite-abia, Abia-ndrăzneam să cred că ai tăi sunt Umerii […]

Când mi-a murit o aripă în brațele heruvimilor, m-ai luat în somnul dezamăgirilor și neiertărilor celor șapte vieți pe care le-ai trăit în cala vasului fantomă dispărut în Triunghiul Bermudelor. Nici vântul, nici ploile, nici craii din cele patru zări nu au putut să te scoată din vârtejul veacurilor mute. Am deschis poarta zorilor și […]

oile își torceau lâna de aur drept în fuiorul istoriei acolo unde mieii altora o măcinau spre sacrificiu, cu tocul cizmei, în aburii unei singure dimineți în care eu, da! eu! te iubeam brutal, cavalerește, medieval, cu centuri de castitate, cu paloșe înfipte aproape veșnic în stânci îndărătnice, prin peșteri primitoare, și îți mângâiam cu […]

Ce suflet trist mi-au dăruit Părinţii din părinţi, De-au încăput numai în el Atâtea suferinţi? Ce suflet trist şi făr’ de rost Şi din ce lut inert, Că dup-atâtea amăgiri Mai speră în deşert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O, valuri ale sfintei mări, Luaţi-mă cu voi! Mihai Eminescu   (sursa […]

Pe rana deschisă în colțul nevăzut al ființei mele stă, nespusă, aceeași obsesivă întrebare: – De ce oare? Eram fericiți, ne sărutam, ne-mbrățișam, râdeam ca nebunii, cântam cu frenezia pasiunii, vara se rostogolea peste noi ocrotindu-ne. Ce minunat e când te știi iubită! Și deodată, într-un roșu apus, pe ascuns ai plecat cu altă fată…! […]

! voi ce l-aţi urcat pe cruce pe Hristos, un bărbat atît de tînăr şi frumos, lăudaţi-l mult în muzici şi-n poeme, că Hristos, de dragul vostru, în piroane urcă iar din vreme-n vreme, că Hristos, de dragul vostru, în piroane urcă iar din vreme-n vreme! ! voi, flămînzii, şi voi, răii, şi voi toţi, […]

Piesă într-un act Personajele: Păpădie, Trifoi, Omul cu valiza diplomatică. Decorul: (Un câmp plin de verdeață, pe marginea câmpului sunt câțiva arbori și în mijloc se află o colibă.) Păpădie: Ascultați! (Se aud cântecele păsărilor.) E o splendoare! Sunt aici de câteva zile și pot spune că mi-am găsit liniștea. La oraș mă trezeam în […]