Andrada Badea 
O nuditate amorfă
ne mângâie chipurile
azvârlite în râșnița timpului.
Sfâșiați de gheara realității,
ne privim inima în palme,
căutându-și eliberarea.
Suntem cuprinși
de frânghia destinului
și eliberați de jugul conștiinței.
În acest ceas, o ultimă rugăminte –
„Nu ne priviți,
căci fără de sine suntem goi
și de suflet suntem dezveliți!”
În grotă sinelui omul uită viața,
iar nuditatea îl învăluie
cu brațele-i reci.
Abia atunci el devine
din om nemuritor.
Sursa foto: scontent.cdninstagram.com
