CENACLU

În noaptea-aceea am uitat de toate: De ape, de primejdii și părinți. Eram copila ce credea că poate În urne de iubire pentru sfinți, Să priponească timpul în cosițe Și prizoniera ochilor tăi mari S-adune din iatacuri de domnițe Toti sâmburii dorințelor amari   În noapte-aceea se pierdea sub tâmple Sub ramuri, sub biserici, sub […]

Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vânt şi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Şi-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu […]

Mai rămâi, te rog, mai stai puțin.. Lasă-mă să te privesc, fără să mă gândesc la timp… Ziua de mâine nu mă interesează, dar azi nu vreau să pleci.. Vreau să rămâi, azi vreau să te uit. Ajută-mă să uit că n-am fost atât de puternică încât să te țin lângă mine și că i-am […]

Da, nu e totdeauna o înţelepciune să spui că muzele tac între arme. Cuvintele mele sunt aici şi le strâng ca pe o lance. Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel. Ştiu, tu ai tăcut toată viaţa şi ar fi trebuit şi eu să fac, poate, la fel, dar trebuia odată ca din tăcerea noastră să ţâşnească […]

Mă strecor din neantul orelor de somn în bucuria luminii de dimineaţă. Contemplu zborul păsărilor, firul de iarbă, cerul albastru, un bărbat îndrăgostit ce numără paşii de la cuminţenie la nebunie, de la suferinţă la bucurie sfidând ordinea primordială. Timpul îmi prelungeşte visul cu iubire şi-asfințire… Sursa foto: famost.ro

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile, am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic, voi porni singur la drum. Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, dar nu-i nimic, voi […]

Nu l-am cunoscut niciodată. Povestea lui Onu al lui Simion Dicu din Căciulata Sebeșului o știu de la nepotul lui, Mihai Jurca. Mi-o spune cu ochi parcă privind în depărtări, cu frământări de mâini, cu încruntări născute din ciuda că timpul așterne pânză de uitare și peste oameni care ar trebui să rămână mereu. Fiecare […]

Prin fereastra ochilor simt cum se prelinge viața, secundă după secundă, topindu-se-n veșnicia nopții, împietrind nemurirea într-un caier de întuneric. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com

Tăcerea îmi calcă visul în picioare, dar el se scutură de somn ia lumea în spate şi urcă Golgota clipelor… Răsare un fir de speranţă, lacrima lui Hristos a făcut pact cu viaţa să mă ridice de fiecare dată. Viaţa o străpung c-un gând să curgă din ea începutul cum curge Lumina din răni. Primăvara […]

Sunt un om viu Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, […]