CENACLU

  să te îndrăgosteşti atunci, în cele din urmă, de zăpadă, adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfărşi peste câteva săptămâni prezenţa ei, şi aproape un an după aceea are să trebuiască s-aştepţi, de-a lungul zilelor calde, sau prin nopţile reci, sau prin ceaţă, dar fără ca ea niciodată […]

Zilele dispar una câte una. Se duc să aprindă o lumânare la marginea nopţii; merg să-şi primenească răsăritul cântând imnuri de dragoste. Lumina îmi zâmbeşte în gene, în ochii uitaţi pe aripile fluturilor pierduţi în dragostea lor. Poate că trăiesc într-un basm în care lacrimile sunt umbrele păsărilor albe închise în colivia cerului, poate că […]

Pastel bolnav de Ion Minulescu Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut!… Bolnavii albi, ca albul pereţilor. Privesc Ne-ncrezători spre soare – Bizar necunoscut – Pe care întâia oară acum parcă-l zăresc. Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut, Cu scările tocite Şi sălile pătrate, Prin care paşii parcă vorbesc de cei de ieri – […]

îți amintești câmpul acela în care ploaia ne învelea dragostea ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia fărâma noastră de fericire îi întindeam palmele eram copiii care ne ascundeam într-o minciună uriașă oh! mereu am furat timpul l-am furat și l-am vândut pe nimic noroc cu privighetorile care ni l-au adus de […]

Pentru că ninge soare și a-nghețat nisipul Iar omul de zăpadă din scoici își are chipul, Alunec pe o apă sărată, fără valuri, Pe o patină-a vremii în zvon de idealuri, A înghețat în mine culoarea unor lumi, Sunt infinite drumuri în bolul cu minuni De sticlă transparentă, o gheață fără pată, Acea oglindă-n care […]

– o poezie de Nichita Stănescu – Cină generală Vezi, îmi spuse el, vine un moment în care durerea se schimbă în indiferenţă şi nenorocul în obişnuinţă. Nu-ţi mai pasă cine ştie ce, – şi un fel de linişte începe să te cuprindă. Te surprinzi, îmi spuse el, privind prin brazi, prin căi, prin ocean […]

M-am lovit de limită când am ascultat glasul gol al butoiului tomnatec din care se scursese întreaga sevă tămâioasă de zâmbete. I-am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii. M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în […]

Stau, pom frânt, pe o bancă învechită, cu scândura ruptă la un capăt, scrijelită cu un jalnic ”I loveYou” pe care se odihnesc șezuturile obosiților vieții. Stau și mă tot uit la dunga murdară a lacului zbuciumat de elicele unui vapor-călător, plin cu speranțe, cu visuri deșarte, cu bucurii și neîmpliniri duse de pe un […]

Era o dimineaţă umedă de aprilie. Dariana s-a deşteptat din somn muncită de un vis care de la o vreme se repeta noapte de noapte. Când ochiul lăuntric i se deschidea, se zărea pe sine la poalele unei stânci ce o chema spre înălţimi. Simţea un impuls de a escalada infinitul acelei graniţe, de a […]

chiar în capela unde odihneau amintirile îngenuncheate arugăciunea uitării în fața iconostasului pesemnelor ce luceau edulcorate, spre adularea cicatricilor rănilor pironite de amor divin, niciodată întâmplate, mereu pansabile niciodată vindecabile, anunțau domnia lui a asupra ta. erai chiar frumoasă așa costeliva de iubire de parcă niște îngeri ar fi deșteptat surzenia lumii cântându’le acapela. Sursa […]