Lucia BibarțUmbra și lutul
ca pe-o graniță
între lumină și-ntuneric
a ridicat umbra
jarul privirilor tale!
În naivitatea ei,
năzărirea și-a scuturat iute lutul
din care s-a-ntrupat,
și-a reclamat independență,
convinsă că-mi poate lua cu ea,
în desprindere,
tinerețea și viul.
Singura pradă
de care m-a văduvit
a fost pata vidă a formelor mele.
În schimb
eu fără ea
mi-am păstrat
proaspătă,
rămânerea-n păcat.
