CENACLU

În spatele inimii Cicatricea din spatele inimii O închid stâncile care mă înalță spre cer. Câtă răbdare să mai am să nu te cer Răsăritului care mă prinde printre regăsiri?! Iubirile nu se întorc Cad și urc stâncile să mai apuc Să-ți arăt cicatricea răscoaptă în spatele inimii de atâta dor. Rana nu mai rămâne […]

A mai trecut o săptămână, ca vântul și ca gândul… dar cu cer senin și soare, o toamnă cât o sută la un loc!  M-am gândit la o soluție pentru Victor, el încă nu avea rol și mă rugase Oana să găsesc eu ceva în contextul respectiv, trebuia să fie o surpriză  pentru restul clasei… […]

Câte cuvinte încap într-un anotimp, de-a lungul și de-a latul alergărilor noastre? Strivim în tăcere sentimente, așteptări obosite pe cărarea cu pașii care recunosc înfrângerea, cu toamna pe creștet. În spatele ochilor toamna începuturilor luminează și-mi colorează zâmbetul inocent, căzut perpendicular pe amintirea captivă în trecutul albitelor tâmple fierbinți. Pe partea mea de cerc, amețesc […]

Amor, Doamne cum sună! doar că nu vorbește despre celălalt, ci despre sine, un fel de egoism pe care îl exersează la timpul prezent Sigur face parte dintr-o mare familie de cuvinte care începe cu apariția lui a pe hârtie Surorile bune ale ultimului dicționar în care-am intrat discutau despre alchimie ca singur păcat și […]

Blonde visuri înstelate, Voluptoasă poezie, Le-am purtat orgolioase Ca pe-o mantă purpurie. De-a lor caldă strălucire Şi de ritmul lor molatec, Se-mbăta visarea tristă Din trecutu-mi singuratec. Şi în tragicul orgoliu Din viaţa sbuciumată Numai ele-au pus pe frunte-mi Pala floare parfumată. Dar acum regala mantă Purpurie, dinainte Ţi-o aştern în tremurarea Aşteptărei clipei sfinte. […]

Dau târcoale!Sâsâie lângă trupul vremii. Șșșșșșș! șșșșșșș! șșșșșșș! Alunecă, se unduiesc gândurile ca șerpii, fac cerc, fac punte din motive încrețite de adunări, risipiri. Evaaa! Evaaa! Ți-e vocea fierbinte, sugrumată în legănări, în iviri? Ascultă în afară, ascultă înlăuntru!Ce rotiri, ce chemări! Clinchete line!?Cufundări depline?! S-au sfârtecat, s-au îmbătat de toamnă culorile?! Intră una în […]

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau în țărmu-albastru-al răului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza bolnav-a carpenului […]

Îți treci numele meu printre dinți Și mă întrebi, cu gură aurită: „-Ai şi tu norocul acela, pe care unii îl au, Atunci când se aliniază planetele, Iar sentimentul bun, precum un docher, Se-ntoarce muncit din tura de noapte, Cum stelele se întorc la mama lor Şi totul devine normal, poate prea normal Pentru o […]

toamna asta gutuile miros a moarte și  a limpede  apă de râu a pește înnodat în  cârlig iar frunzele acești daimoni ai câmpiei scad și  cresc lumini peste  dealurile unde copilăria se zdrumică  precum pietrișul sau nisipul măcinat de pașii profetului urban cu logica lui de om al străzilor   toamnele curg prin canalele  orei-ceaslov […]

Lumina blândă de sfârşit de august nu micşorează nicicum sentimentul de iminentă despărţire de acest drum prea puţin circulat cu mărăcini şi boji ce cresc de-a valma în dreapta şi-n stânga parapeţilor ruginiţi de salcâmii cu frunzuliţe puzderie ca nisipul mării de acest pământ vecin străin mie în general de acest Pământ. Jos Dunărea uneori […]