CENACLU

Uite cum nu mă lași tu să tivesc serile. E clar că am uitat:  nu există catifea argintie… Era undeva la magazinul din colț o păpușă vie . ținea de foame celor supărați și s-a schimbat în rochie vișinie… Eu stau aici, cârpesc ciorapi și cine știe…?! Sursa foto: nevers-cucartilepefata.blogspot.com

Nu mi-ai vorbit de multă vreme și lacrimile verii s-au risipit în ploi, durerea iernilor n-o mai împart la doi, când gheața din ferestre nu mai geme.   Pe cerul inimii încremenesc haotic nori prăbușiți în amintiri ce dor, fior de veșnicii grăbind, mor crengile în viscol, cu flori de gheață-n geam și-n sufletul bezmetic. […]

Se ascunsese timpul în iarba dintre nuci ne sâsâiau toți pașii prin verdele- nfloririi făcusem nori din gerul apusului de cuci și- n inimi împletisem din soare, foc, iubirii. Mi te-atinsese cerul ținând pe brațe-un fulger croind din lumi de astre inel de foc etern dar, am simțit durerea și- am început să sânger cu […]

Cred că fiecare dintre noi s-a jucat cândva sau încă se mai joacă din când în când, dar alte jocuri. În copilărie poate a luat păpușa și a dus-o la medic sau a pornit camionul și a încărcat nisip ca să construiască un palat, mai târziu s-a jucat ascunsa sau a alergat după o minge, […]

Mă văd prin ochiul unui fluture ce zboară peste gânduri şi amintiri. Un fluture trezit din amorţeala iernii care străbate, sub adieri de vânturi, zile de ieri.   Îmi văd umbra răsărită pe o piatră de râu, scăldată de lacrimile răstignirii. O mierlă cântă printre crengi răsfirate, un miel care a scăpat de la sacrificiu […]

Un cântec îşi alină singurǎtatea La capătul curcubeului :   Franjurii cerului sfâşiat în patru, Rana sfertului şchiopătând de-a latul, Laşitatea leului după clipa de junglă, Frica brizei zgâriată-ntr-o stâncă, Praful sacului deşertat într-o doară, Punctul de colb care trage să moară, Negrul ideii în cumpănă de fum, Scânteile buburuzei traversate de drum, Verigile lanţului […]

Spune tu brăţară din piele de şarpe spune tu şarpe strecurat nu se ştie de unde în leagăn de prunc nou născut sub clarul de lună fără urmă de vânt în noaptea aceea învăluind pe cel cu prea mult sânge tumultuos claudian cu harpa în mână cocoţat în turnul înalt din vârful colinei. Lumea avea […]

Zboară deseori un avion care distribuie realitatea Deasupra orașului din visul meu Destul de departe cât să nu poată fi atins Suficient de aproape cât să îi simt căldura Pare o portavoce Uitată pe raftul cel mai de sus sau ascunsă așa cum fac părinții cu dulciurile Câte una pe zi, atât, știm noi mai […]

E tot o fugă, fuga din coșmarul pierderii coloanei infinitului. Iar am avut un vis de trezire bruscă. Mă readucea abandonul în punctul muțeniei, în camera alunecărilor în altă cremene. Ca un copil curat și cuminte, părăsit de părinți, îmi prindeam inima și o vedeam cum se scurgea printre degete, neputincioasă de a se aduna […]

Îți văd ochii triști. cu poveștile altora. ca luncile în aval. lucrurile vin și pleacă. iar tu nu vei fi niciodată Cenușăreasa. Aud sirena de la smurd. vrea să închidă șemineul. prea mult dezmăț pe limbile de foc ale visului. când iubirea este o motivație superioaară,  iar,  ulterior,  doar o opinie. În seara aceasta luna […]