Mă văd prin ochiul unui fluture
ce zboară
peste gânduri şi amintiri.
Un fluture trezit
din amorţeala iernii
care străbate, sub adieri de vânturi,
zile de ieri.
Îmi văd umbra
răsărită pe o piatră de râu,
scăldată de lacrimile răstignirii.
O mierlă cântă
printre crengi răsfirate,
un miel care a scăpat de la sacrificiu
zburdă năuc,
iar umbra mea
se desface în mici umbre descărnate.
Şi fluturele continuă să zboare…
Îmi recompun umbra,
din când în când,
mi-o disec
în suferinţele Paştilor din april
şi apoi mi-o readun
într-un cântec de primăvară.
Sursa foto: pxhere.com