În flăcări

Spune tu brăţară din piele de şarpe spune tu

şarpe

strecurat nu se ştie de unde în leagăn de prunc nou născut

sub clarul de lună fără urmă de vânt în noaptea aceea

învăluind pe cel cu prea mult sânge tumultuos claudian

cu harpa în mână

cocoţat în turnul înalt din vârful colinei.

Lumea avea un singur poet şi poetul era Nero

imaginea Troiei în flăcări pălea Roma înălţa în faţă în stânga şi-n dreapta

limbi de foc

ignorând mirosul de carne arsă grămezi de oase cu miile în cenuşă

se ridicau

să atingă să lingă marginile cerului dincolo de orizontul ştiut de micul foc din vatră.

Fabuloasă punere în scenă poetică de bună seamă

lipsea totuşi ceva

nu te face că nu ştii

şarpe –

vii nu se ştie de unde

te duci cine ştie unde

te încolăceşti în paturi damnate –

dioxina lipsea e adevărat rară în vremea aceea uitată în vreo scorbură fumegândă

vălătuci groşi de nori fumurii coajă de portocală uscată

se lăfăie azi în dioxina gheizer ţâşnit

din coadă de şarpe

din gură de iad.//

En flammes

Dis bracelet en peau de serpent dis

serpent

glissé on ne sait pas d’où dans le berceau de nouveau né

sous le clair de lune sans trace de vent cette nuit-là

enveloppant celui qui avait trop de sang tumultueux claudien

la harpe à la main

juché dans la tour haute du sommet de la colline.

Le monde avait un seul poète et le poète était Néro

l’image de Troie en flamme s’estompait Rome haussait en face à droite et à gauche

des langues de feu

ignorant le relent des corps brûlés des tas d’os par milliers dans le cendre

s’élevaient pour

toucher lécher les frontières du ciel au-delà de l’horizon su par le petit feu du foyer.

Fabuleuse mise en scène poétique sans doute

il manquait quand même quelque chose

ne fais pas celui

qui ne sait pas

serpent –

qui vient d’où on ne sait pas

qui t’en vas on ne sait pas où

qui t’enroules dans des lits damnés –

la dioxine manquait il est vrai rare à cette époque-là oubliée dans quelque creux fumant

des colonnes de nuages gris foncé d’orange sèche

se carre aujourd’hui dans la dioxine jailli

d’une queue de serpent

d’un trou d’enfer.