CENACLU

…cam plouă și… nimic nu prevestește iluzii noi în câmp deschis. Hai, vers închis!   Ba, ia mai ia ceva de nedescris cu rutinata-ți îndrăzneală, smerind-o-a n-a oară !   Știu, ai găsit, dar nu se spune. Se scrie doar, dar nu-i citeț… Întreabă-i pe poeți!

trecem conturând gânduri pe aripile timpului vom poposi apoi păsări călătoare, într-un cuib rânduit între faldurile cerului uneori așteptăm drumul să schimbe timpul opriri provizorii privind încrucișarea cuvintelor casa mea e firesc aproape de cer închid un gând între aripi de înger e o liniște oarbă în pulsul necontrolat al materiei la sfârșit poposim în […]

            Acum, când litera măsoară ochiul,             cineva rupe florile şi calcă pe sunet             leagă sufletul nostru vechiul             de trecerea unui mutilat tunet.             Acum cineva rupe dimineţi în flăcări             şi întreabă gura morţii ce caută pe scări?             Deasupra, dedesubt, neîntrerupt             câte erori sapă drumul abrupt?             Acum câte ne […]

Cred că expresia „a fi măgarul cuiva“ e cunoscută multora. Când cineva aduce servicii umilitoare unei persoane, inevitabil ajunge la urechile celor din jur că acea persoană e măgarul lui X sau Y. Adesea se poate observa în jur câte un om care are averi nenumărate cum își adună cât mai mulți „măgari“ pe care […]

– Nea Costică, mâine mergem cu carul după copchileți, la gostat! – Mergem, dacă trebuie, punem carul în foncție! – Îl punem, merge și Una cu noi! – Să meargă, că este loc destul! – Atunci, rămâi cu bine! – Cu bine să fie! A doua zi, cu zorii în cap și cu cheful de […]

nu s-a schimbat nimic în țara în care locuiesc pescărușii sunt hrăniți cu tocătură de sunete pe care somalezii o zidesc ca pe zâmbete în casele noastre neștiute mănăstiri la care vin să se roage albinele în limba marelui zid chinezesc de o vreme gândacii se înmulțesc prin simpatie ademeniți într-o nouă carieră de piatră […]

Memorialistica blagiană se conturează pe de o parte ca expresie a voinței autorului, iar pe de alta ca o consecință a vremurilor tulburi în care a fost redactată. Ea include volumele „Hronicul și cântecul vârstelor”, pe care autorul însuși îl cataloghează ca fiind o „autobiografie romanțată”, respectiv „Luntrea lui Caron”, un roman mărturie. Primul volum, […]

Am să tac multe așteptări, până vei învăța să împarți la doi drumurile, nopțile și munții aceia care ne așteaptă de milioane de sărutări irosite… Știi, fiecare își face culcuș într-o tăcere, unii povestesc despre ea și râd când o dezbracă de cuvinte inutile, atunci când aleargă îmbrăcați în poleiala ce le acoperă nimicul. Liniștea […]

Eu nu-nțeleg cum presari catifea când luna e prea sus să te vadă. Ascult,dar mai spune-mi o dată: Amare sunt lacrimile pentru dansul lunii?! Am auzit cum îi cântă lăstunii Iarăși presari catifea. Adoarme-mi lacrima în palma ta

În prigonire, mângâiere, obrajii dogoresc când mă-ncununi. Te-am urmărit cu lupa fixată în podul palmei, să îți intru în sensul vieții, în pântecul dătător de minuni, crestând cu zâmbetul chipul zilelor. Dezghețate primăvăratic, apele gândurilor îți curg lin, blând, alunecă pe trupul înfiorat al încredințării de frumos. Masează tandru fluierul piciorului, sărută coapsa orelor setos. […]