CENACLU

Plimbându-mă cu insomniile alături Am dat peste-un artist desăvârşit, Care creat-a mult din foc, simţiri şi gânduri Pân’ a ajuns de-un om a plămădit. A făurit încet, cu mâinile curate, O linişte şi-un dor nemărginit Şi i-a pictat în suflet numai nestemate Învăluite într-un foc mocnit. Noroc cu insomniile mele tăcute Ce pasul mi-au purtat […]

  Mă îmbăt cu noaptea din ochii tăi albaștri Frumoaso Lasă-ți mâinile să cânte pe trupul meu Dezacordat de toată tristețea lumii Noaptea ți-a aprins sânii Ca pe Farul din Alexandria Valurile mă izbesc cu stele   (din volumul „Ode gingașe”)  

Trăim într-o lume a esteticului în care este plăcut tot ceea ce violentează privirea prin grandoare, strălucire, forme, culoare. Lucrurile simple au fost aruncate undeva și trase peste ele o perdea a uitării, au fost lăsate să doarmă sub o pânză albă pe care a început să se aștearnă praful. În locul lor se ivesc […]

Dacă m-ai scoate din sufletul tău, Aș ieși pe ușa dosnică. Aburii dimineții m-ar face același copil Licurind un tril necunoscut. Tu ai sta să te mai gândești Iritat că nu mă recunoști sub pelerina falsă. Așa că lasă-mă, nu sunt frumoasă, Dar am un bilet pentru un pic de suflet Și un nor prea […]

Cuvinte unice despre femeie, spuse de Simone de Beauvoir: „Femeie nu te naşti, devii”.  Femeie ești când te construiești în calitate de actriță a propriei vieți și a istoriei tuturor Femeie ești când te construiești în calitate de actriță a propriei vieți și a istoriei tuturor, spune, într-un fel, după părerea mea, scriitoarea franceză, care […]

Mamă, m-ai visat! Eram într-o gutuie și soarele-ți bătea în geam, și ochii-ți lăcrimau de atâta lumină! Mamă, nu eram acolo să-ți prind mâna încălzită de atâtea sărutări restante, să-ți mângâi privirea mândră că mă recunoaște, rod și rost, de milioane de încercări irosite… Iată, drumul ne apropie paginile, mult mai scurte, amprenta mea pe […]

Dimineața îmi zâmbește prin geam printre magnolii; mă invită să dansez cu oamenii grăbiți să prindă clipa – secunda nisipului din clepsidra neobosită ce aleargă mov înfășurată în sariul strălucitor al maratonului timpului neiertător.

Zmeul era un generos cu tâmpla roasă de varicelă părinții îl suspectau de empatie pentru vulcani noroioși l-au lăsat să se descurce singur ca să-și învețe lecția despre bunătate de aici zâmbetul tâmp ca al unui pelerin necredincios dornic de-o ultimă țigară   din povestea lui a rămas amintirea ochilor sprijinită de o umbră vitează […]

Aud un pian prin zăpezi cristaline Şi nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine, Chopin – un concert de pian oarecare Şi calea e lungă şi noaptea e mare. De iarnă mă satur, de plânset te saturi, Iubiri între noi în o mie de paturi Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie Voalul miresei în […]

― Ce-ai făcut în ultimii optzeci şi patru de ani ? ― Mi-am căutat trifoiul printre popoare, patrii, alfabete, contabili-şefi cu ochelari prinşi cu sârmă, vagoane de tren care opresc în gări de mărăcini, am rătăcit inversând punctele cardinale, ziua cu noaptea, al meu cu al tău, am alergat pe treptele ierarhiilor, ducând bilanţuri în […]