Rodica Oniga Acum, când litera măsoară ochiul,
cineva rupe florile şi calcă pe sunet
leagă sufletul nostru vechiul
de trecerea unui mutilat tunet.
Acum cineva rupe dimineţi în flăcări
şi întreabă gura morţii ce caută pe scări?
Deasupra, dedesubt, neîntrerupt
câte erori sapă drumul abrupt?
Acum câte ne despart de atâta îmbătrânit?
Câte ecouri din timpul cătrănit
ne lasă însemnul ochiului tot mai rănit?
