CENACLU

 Motto:    Moşule, cocoşule, ce ţi-e barba roşie?                                                                                                                                                                       Mi-au roşit-o fetele, făcând dragobetele.   Un tânăr, al babei Dochia fiu, Cu şoimul pe umăr, fluierând trece, Sub soare de martie roşu şi viu, Opalini ghiocei, un buchet, culege.   Cap de primăvară, un nume ştiut, Păsări mii sus în cer logodeşte, Din zăpada zânelor fete-au […]

Flacără vie sunt în cuvânt, fuior de dor în fior, nurul Cleopatrei alunecat pe valul sărutat, nesărutat, egretă în zbor agățat de un nor cu viperine șoapte auzite de departe, afine și mure coapte, miez de pâine-n spic, vorbă de pitic, de mândra Maria, fata din glia cu haiduci și zmei, sprintenei, inimă aprinsă în […]

Mulți oameni se mulțumesc cu puțin în viață, cu niște firimituri ce cad de la mesele împărătești. Oare din ce categorie de oameni facem parte fiecare? Câți ne-am pus oare această întrebare. Poate fiecare dintre noi ne mulțumim cu firimituri și nici nu ne dăm seama. Un strângător de averi lumești ce în lăcomia sa […]

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Și-mi stau pe tâmple soarele și luna Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine. Și uite, n-are cine să ne-ajute Abia-și mai ţine lumea ale sale Și-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri caută o cale. Și […]

Printre zăpezile din munte Care m-au rătăcit spre tine, Mi-a apărut în cale-o punte Mult prea înaltă pentru mine…   Şi-am leşinat şi m-am trezit Şi am căzut şi am zburat Şi te-am urât şi te-am iubit Dar am murit şi-am înviat!

Viața-i o ecuație complicată, cu plusuri și minusuri, iar moartea-i marea (ne)cunoscută, ce ne dă cheia spre un misterios portal.   Timpul – răspunsul constant la întrebările adevărului, extrage rădăcina cubică a clipelor de neuitat, oamenii de lângă noi lăsându-ne rest amintirile cu ei, le putem multiplica iubind și dincolo de algoritmii neînțeleși.   Trag […]

Lui Ion Lazăr da Coza IN MEMORIAM Lui Dumnezeu îi plac poeţii şi îi cheamă sus în cer crăpa-mi-ar de dor pereţii cerului să-i pun zăvor (din Axiomele lui Don Quijote)

Doamnă, o să te ating cu mintea. o să te ating și o să te ating și o să te ating până când deodată o să-mi zâmbeşti, obscen de timid (doamnă, o să te ating cu mintea.) O să te ating, atât, uşor şi tu o să devii cu totul, cu infinită uşurinţă poemul ce […]

Desenasem pe toți pereții anotimpurile, colorate, triste sau vesele îmi ocupau toate sentimentele. Mintea și inima duelau să fixeze fluturii albi pe retină, astfel zborul să fie asigurat indiferent de predicțiile meteo. Eram singură, cu brațele pline de fapte, împărțind îmbrățișări, punând flori pe treptele timpului pe unde treceai și nu mă dumiream dacă vin […]

Când palmele tale catifelate îmi mângâie obrazul, șuvoaie de fericire se scurg prin trupul meu însetat de iubire; când degetele tale, sălcii fragile, îmi prind palma umedă, inima se topește de fericire; când brațul tău se rotește liană în jurul mijlocului meu, dorințele se trezesc la viață, chemându-te; când trupul tău se lipește de mine, […]