Sergiu Crăciun 
Copacul ce-l privesc acum
e-acel copac înălțător de sus și până jos –
până jos tare, sapă adânc!
E tot copacul din trecut și pân-acum;
nu mă pot așeza în fața copacului din trecut…
Noi, eu și copacul, se pare că suntem din lumi diferite.
Eu, în orice moment, indiferent de anotimp,
voi dispărea cu totul.
Tu, copacule, hm, indiferent de anotimp,
vei rămâne, vei dispărea și reapărea, stând pe loc…
De ce să fii tu pedepsit
și să suporți ale naturii intemperii?
sau să îngheți de frig și razele soarelui să te doboare?
Când noi, cu toții ne ascundem de-a Sa mânie –
Puțini stau drepți ca tine-n fața Lui…
Noi, eu și copacul suntem Cerul și pământul.
