Valeriu Cristea
02.03.2019
Colindul nostru aproape şoptit
Departe, în fundul curţii pietruite, se afla vechea pivniţă (unde ni se repartizase şi nouă o despărţitură), cu treptele scării surpate, umedă şi întunecoasă (n-avea instalaţie electrică), [...]
23.02.2019
Belşugul timpului inepuizabil
Nu numai de pe balconul interior, îngust şi foarte lung de care am amintit, ci chiar şi din prima încăpere a locuinţei noastre – prin fereastră sau prin geamul uşii se putea vedea ceasul, unul [...]
16.02.2019
Un sfîrşit prematur şi cumplit
La cîteva luni după ce ne-am mutat pe Matei Corvin, familiei vecine Zahoranschi i s-a născut – la 5 septembrie 1947 – un băiat, Dănuţ, care a crescut sub ochii noştri şi, aş putea spune, împreună [...]
09.02.2019
Cîțiva vecini
Ca pe orice copil sensibil, noaptea mă angoasa, alungîndu-mi somnul; acum însă aveam, îmi inventasem o armă împotriva teroarei nocturne: de cîte ori ridicam capul de pe pernă o găseam acolo, [...]
