Valeriu CristeaValeriu Cristea
12.03.2016

Prima amintire

Prima mea amintire e o vastă și profundă curte interioară, mărginită din toate părțile de pereții plini de ferestre (la una din ele sînt, trebuie să fiu eu, cel care mă privesc și mă aleg de pe urma acestei norocoase, inspirate priviri cu prima mea amintire) ai unui bloc modern; prima mea amintire o constituie deci un spațiu închis, oarecum bizar (orice curte interioară de masiv imobil are ceva bizar, aproape „kafkian”).

Prima mea amintire este, oarecum nelogic, din Craiova, oraș fără consecințe în biografia mea, unde familia noastră, mereu pe drumuri, ca multe familii de mici funcționari, a locuit doar cîteva luni.

—–

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

838 cititori