Valeriu CristeaValeriu Cristea
31.10.2020

Viața merge deocamdată înainte

Noaptea, chinuindu-mă să adorm și, din camera învecinată, auzind-o pe mama, care și ea se frământă de obicei mult pînă să adoarmă, cum se dă jos din pat și umblă prin odaie. Obișnuita alarmă (s-a întîmplat ceva, nu-i este cumva bine?), devenită, prin zilnică repetare, un fel de anticameră a sentimentului de ușurare, totuși de […]