Valeriu Cristea

Din aceeași perioadă („obsedantul deceniu”, n.red.). Domnul colonel B-riu a dispărut brusc de acasă, dar a reapărut după trei luni. Îi aud, de dincolo de ușa pe care nu îndrăzneam s-o deschid [...]

Din „obsedantul deceniu”, despre care mai tîrziu, ajuns critic literar, aveam să citesc atîtea fulminante romane, nu-mi amintesc decît de o noapte neobișnuită, ce ne-a dat într-adevăr mari [...]

„Religie” nu am făcut decît un an, în clasa I de liceu, la S.P.U. (Seminarul Pedagogic Universitar) de unde în toamna lui 1948 am fost numit din oficiu, împreună cu alți trei colegi (dintre care [...]

În romanul Adam și Eva, cu măiestria-i cunoscută, Liviu Rebreanu descrie supliciul unui om jupuit de viu. Gîndul că o asemenea faptă oribilă s-a putut petrece cu adevărat pe pămînt mi se pare [...]

Mă aflu în tren, într-un compartiment de clasa a doua, plin de lume  și… perorez; da, tocmai eu, timidul de mai târziu…; e deja seară, luminile s-au aprins de mult, au trecut cîteva ore bune de [...]

Ce lecție amară au constituit pentru mine alegerile pe organizația de clasă! Eram 14 cu totul și pentru funcția de secretar se făcuseră două propuneri. Candidam eu și încă un coleg, avînd un nume [...]

Primăvara timpurie, primele zile călduroase ale anului au rămas legate pentru mine de limba de pămînt curat și neted, încă nu de tot uscat, încă umed dar deja nealunecos, totodată ferm și moale [...]

O imagine parcă decupată cu foarfeca din peisajul unui amurg de primăvară timpurie, o imagine fără semnificație comunicabilă, importantă totuși, dar într-un mod enigmatic, chiar și pentru mine. [...]

Mergeam cu tata spre casă, venind de la autogară, unde împreună cu sora mea fusesem să-l întîmpin, să-i aștept sosirea (de pe teren, dintr-o inspecție mai lungă, de cîteva săptămîni) și unde el [...]

Părinții nu ne luau întotdeauna cu ei la Operă sau în vizite. Se mai duceau uneori și singuri (la familia Tîrziu, de pildă, unde – foarte mirat în sinea mea de un asemenea nume bizar – fusesem și [...]