Valeriu Cristea

20.04.2019

Seri „orfeline”

Părinții nu ne luau întotdeauna cu ei la Operă sau în vizite. Se mai duceau uneori și singuri (la familia Tîrziu, de pildă, unde – foarte mirat în sinea mea de un asemenea nume bizar – fusesem și [...]
13.04.2019

De ziua mamei

Niciodată, poate, locuința noastră de pe strada Matei Corvin n-a strălucit așa de sărbătorește, n-a avut un aer atît de vesel și de senin ca în acea dimineață de 17 septembrie, ziua mamei, din [...]
06.04.2019

Omul e o ființă sucită

Nu din cărți, ci din proprie experiență am învățat că omul este o ființă destul de sucită (de paradoxală, dacă ne sună mai bine cuvîntul); căreia, de exemplu, i se pot întîmpla și aceste două [...]
30.03.2019

Cînd i-am cerut, fals, iertare

Greșisem, mă făcusem vinovat cu ceva (cu ce anume nu mai țin minte, culpa, care o fi fost ea, conținutul ei mai bine zis mi-a dispărut total din memorie) și seara în pat – dormeam pe atunci [...]
23.03.2019

Şi am fost fericit

În curtea şcolii apăruse peste noapte, ca de la sine, aşa cum apar ele iarna în locurile cu mulţi copii, o limbă de gheaţă, lucioasă, neobişnuit de lungă, pe care în recreaţii sau după terminarea [...]
16.03.2019

Şi el „învia” irezistibil în imaginația mea

De trecerea la încălzirea locuinţelor cu gaz metan, trecere realizată la Cluj într-un timp record, în 1947-1948, printr-un exemplu de muncă voluntară eficientă, se leagă, indirect, una dintre [...]
09.03.2019

Locul ce-mi absorbea fiinţa

Un spaţiu de la bun început atrăgător (în sensul cel mai propriu al cuvîntului, căci mă atrăgea adeseori spre el, în el, absorbindu-mi fiinţa) a fost, pentru mine, copilul de pe strada Matei [...]
02.03.2019

Colindul nostru aproape şoptit

Departe, în fundul curţii pietruite, se afla vechea pivniţă (unde ni se repartizase şi nouă o despărţitură), cu treptele scării surpate, umedă şi întunecoasă (n-avea instalaţie electrică), [...]
23.02.2019

Belşugul timpului inepuizabil

Nu numai de pe balconul interior, îngust şi foarte lung de care am amintit, ci chiar şi din prima încăpere a locuinţei noastre – prin fereastră sau prin geamul uşii se putea vedea ceasul, unul [...]
16.02.2019

Un sfîrşit prematur şi cumplit

La cîteva luni după ce ne-am mutat pe Matei Corvin, familiei vecine Zahoranschi i s-a născut – la 5 septembrie 1947 – un băiat, Dănuţ, care a crescut sub ochii noştri şi, aş putea spune, împreună [...]