Carmen FiranCarmen Firan
12.05.2018

Obsesie

„Ascultă acum, am vrut să fiu puțin singură cu tine. Trebuie neapărat să-ți spun ceva,” ridică vocea Sabina văzând că Dora era cu mintea în altă parte.

Dora o privi extenuată. Simțea încă sarea și urma buzelor lui lingându-i fiecare centimetru de piele.

„O să plec curând cu Rolando în Italia, nu știu când o să ne mai vedem. Trebuie să mă eliberez de o obsesie.”

„O obsesie?, îngână Dora.”

„Pe Mircea l-am mințit în noaptea aceea că aș fi gravidă.”

„Știu asta, mi-ai spus.”

„Ce nu știi, e că trei săptămâni mai târziu am aflat că de fapt eram cu adevărat gravidă.”

„Groaznic!”

„Ironic, nu?”

 „Și copilul?”

„Am vrut să-l țin. Dacă ar fi fost băiat mă gândeam că i-aș fi dat numele Mircea. Dacă ar fi fost fată, poate că aș fi chemat-o Dora. M-am dat de ceasul morții două luni. Luam deja antidepresive cu pumnul, jeleam și mă uram. Îmi era frică și să-l nasc, și să-l dau afară.”

“De ce nu mi-ai spus niciodată?”

„N-am avut putere. Abia mă târam. Nu puteam vorbi cu nimeni. Nici cu ai mei, nici cu tine. Nu meritam copilul acela. Nu meritam nimic. M-aș fi omorât cu drag, dar nici măcar să-mi pun capăt zilelor nu eram în stare. Detest tragedia. Și patetismul. ”

„Și…?”

„Am plătit un măcelar care mi-a făcut un avort pe masa din bucătărie. Atunci era să mor cu adevărat, am făcut septicemie, dar n-a fost să fie. M-a salvat un ginecolog nebun care și-a pus pielea la saramură pentru mine. După aia m-am încurcat cu el. Ții minte, îi ziceam Moașa.”

Dora și-a astupat urechile, și-a pus apoi mâinile pe față și a rămas așa un timp, cât Sabina a fumat pe nerăsuflate o jumătate de țigară.

„Unii nu sunt făcuți să se nască… Iar alții n-ar trebui să se nască, asta e! Gata, gata, hai jos că ne așteaptă bărbații să le înfrumusețăm viața. Poate ai sa vii să mă vizitezi în Umbra, cine știe?! Unora li se dă drumul să călătorească… Uite la Andrei, țac-pac și iar în delegație în Vest. Eu cred ca are el pe cineva acolo sus, altfel cum?!”

S-au întors în barul hotelului unde cei doi îşi găsiseră, într-adevăr, subiecte de conversaţie. Fiecare îşi luă apoi jumătatea, Sabina şi violonistul urcară în cameră, Dora şi Andrei porniră spre gară.

În trenul plin până la refuz, un timp stătură tăcuți, fiecare cu gândurile lui. Andrei părea tensionat, privea fix pe fereastră și un mușchi îi zvâcnea în obrazul drept. La un moment dat, îi spuse fără să o privească:

„În două zile plec înapoi.”

„De ce te-ai mai întors atunci?”

„Aveam de terminat ceva la serviciu, de luat niște documente, să te văd, să petrecem un weekend împreună.”

„Îmi pare rău.”

„Nu e vina ta. Nu e vina nimănui.”

„Mă bucur să aflu.”

„S-ar putea ca de data asta să stau mai mult.”

„Adică?”

„Nu știu. Cât e nevoie.”

„Și eu?”

„O să-ți scriu.”

Dora tresări. Să-i scrie?

„Sună misterios. Nu mi-ai scris niciodată. Și de ce nu-mi spui niciodată unde te duci, cât stai, când te întorci?”

„Pentru că niciodată nu te-a interesat cu adevărat.”

În compartimentul cu perne jegoase, Andrei adormi cu fruntea lipită de geam.

*

Tante Matilda spune că așa începe anxietatea, cu un porumbel care se zbate înăuntrul tău și nu se liniștește până nu-l dai afară.

Într-o noapte visase că a născut un porumbel mort. A doua zi și-a sunat iubitul să-i spună coșmarul și să se elibereze, doar că și el avusese cam același vis.

„Vrei să fugim împreună?” A întrebat-o atunci pentru prima oară cu voce gâtuită de spaima că ea ar fi acceptat.

„Să fugim? Unde să fugim?”

Dora a trântit brusc telefonul. Andrei intrase în cameră pe ultimele ei cuvinte.

„Cu cine vorbeai?”

„Cu Sabina, s-a bâlbâit Dora. Vorbeam cu Sabina. Din Umbria… e frumos în Umbria.”

„ Credeam că am stabilit o dată pentru totdeauna să întrerupi orice relație cu ea. Vrei să intru în bucluc? Telefoanele din străinătate sunt interceptate, nu pricepi?”

 Seara a sunat tatăl Sabinei. Cum i-a auzit vocea, Dora a presimțit ceva. Porumbelul i se zbătea din nou înăuntru. Sabina căzuse de pe cal. Calul ei preferat. Își rupsese gâtul. Înmormântarea avea loc sâmbătă, la bisericuța satului din Umbria.

(va urma)

 

Episodul 1: Uneori, viaţa era frumoasă

Episodul 2: Miracolul putea să apară oricând

Episodul 3: Odată cu prima noapte de singurătate

Episodul 4: Între permis şi imposibil

Episodul 5: Când o să ne despărțim?

Episodul 6: Timpul curgea leneș, în vacanța de vară

Episodul 7: Mai bătrână decât timpul

Episodul 8: Timpul – o maşină infernală

Episodul 9: Mereu, neîmplinirea

Episodul 10: Căderea în iubire putea fi un accident prea mare

Episodul 11: Totul se suportă mai bine în doi?

Episodul 12: Într-un trup străin

Episodul 13: Ar fi putut fi romantic, dar era doar trist

Episodul 14: Acum există doar ea

Episodul 15: O viaţă mai puţin

Episodul 16: Nocturne

Episodul 17: Ar fi putut fi totuși bine

Episodul 18: Teama. Liniștea de după.

Episodul 19: Ploua cum numai toamna ştie să plouă

Episodul 20: Parfumul subtil al singurătății

Episodul 21: Duminica – o singurătate la pătrat

Episodul 22: Ezitări

Episodul 23: Unii mor în somn

Episodul 24: Poate că sufletul are o singură vârstă toată viața

Episodul 25: Înstrăinare și teamă

Episodul 26: O liniște prevestitoare

Episodul 27: Unii pleacă pentru totdeauna, nu mai revin niciodată

Episodul 28: Nu suntem noi triunghiul biblic, Eva, Adam, și șarpele?

Episodul 29: Cuvintele, arme mincinoase

Episodul 30: Arma așteptării

Episodul 31: Totul e o plictiseală

Episodul 32: Ca brațele unei amfore regăsite în mare

(sursa foto: pbase.com)