George Vigdorovits Uvertura de gloanțe s-a terminat.
La altarul disperării
se țes speranțe tricolore.
S-a trecut la execuția viselor
și sacrificarea mieilor.
Drapelele găurite s-au peticit
cu iluzii străvezii țesute
din pânza de păianjen a minciunii.
Cresc troițe precum ciupercile
după ploaia de compromisuri otrăvitoare.
Prostia generală se cimentează
sub zodia salamului cu soia.
Din vatra străbună emană uneori
un miros grețos de mititei.
Între Meșterul Manole și Miorița
ne purtăm destinul național la firul ierbii
într-o transhumanță discretă și măruntă
ce n-a stârnit vreodată valuri în istorie.
Am stat mereu pitiți la marginea codrilor
și-am circulat în taină
prin ușa din dos a scenei lumii.
Mereu figuranți tăcuți
sau cel mult spectatori la galerie
vom rămâne de-a pururi periferici
în rețeaua întunecată a puterii universale.
Doar lumina divină a luceafărului
ne poate pune pe orbita binecuvântată
a devenirii românești depline.
