Poem amprentat de sine

Scrii în palma cerului așa cum îți umblă  sufletul prin cămările nevăzute de cântecul lebedelor, năvălești cu nepotolită sete de timp, cu suflul izvoarelor, cocoțat în punctul de sprijin al orelor mustoase de doruri. Scrii cu pieptul pământului așa cum râvnești din coaste esența privighetorilor, când își înălță trilul în mijlocul codrului străbătut de  istoria […]