Dorin Croitor
De unde plec n-am să-ți trimit scrisori,
e cerul prea senin să-i verși cerneala,
ce-i scris se șterge, ce rostești omori,
albastru sinonim cu îndoiala.
De unde-ajung n-am să mă-ntorc vreodată,
întoarcerile fură din magie,
dar ce-mi veni să mă destăinui ție
acum când zarea-i toată răsturnată.
Nu știu cum plec, de zbor ori mă târăsc,
busola înadins mi-arată ceasul
hai să pornesc, ce greu mă hotărăsc
să-mi trag și umbra unde-mi calcă pasul…
