Sub pălăria amurgului

Sub pălăria scămoşată a amurgului
poetul simte anii
ca pe nişte versuri nescrise
ca pe nişte regrete pietrificate
pe malul vorbei

nisipul îl priveşte cu îngăduinţă
prin ochii a mii de scoici
în clepsidră cad zilele uscate ale senectuţii
ca nişte dinţi de calcar
îngalbeniţi de uitare
sub pălarie
doar liniştile au suspine