Gabriela BalanGabriela Balan
20.10.2015

O carte cu numele meu

De ce nu vii? De ce mai mult

Citim cărţi scrise de poeţii morţi?

 

Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie

Pe nori, pe lună, pe ţărână, pe

Dumnezeu ştie că nu mă opresc

Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie.

 

Mă joc cu moartea

Poate o pierd

Ca pe o jucărie din copilărie.

 

Mă joc de-a cititorul

Intru în librărie, caut pe raft

O carte cu numele meu, vânzătorul

Îmi spune să am răbdare, poetul e încă în viaţă

Să trec şi mâine dimineaţă, cu puţin noroc

Poate moare, vitrinele sunt deja pregătite.

 

Şi eu chiar veneam să cumpăr o carte

Ţineam mâna ridicată spre cer

Ca un steag fluturam curcubeul

Călcam din iubire spre moarte.

 

 

Mai bine mă joc de-a Dumnezeu

Cânt pe străzi ca un sfânt cu halo

Scriu poezia cu sânge, o carte cu numele meu.

 

 

Atât de puţin cer în schimb

Vă implor

Nu aşteptaţi – Eu, poetul –

Să mor.