Ochiul Soarelui

Mulţumesc

Ochiului soarelui vizibil

Şi celui invizibil

Ce-n vise rareori apare.

Mulţumesc oricărui soare

Ce desfide cu sute, cu mii de pumnale

De aur ce curge, de foc dogoritor,

Straturi dense de materie, de antimaterie, de praf stelar.

Pe tine soare, Ra al nostru, te preamăreau

Acei oameni înţelepţi ce egipteni îşi ziceau

Şi braţe mii spre tine înălţau

De pe ambele maluri ale mănosului Nil.

Pe tine te saluta, după nopţi de neodihnă,

Vertical, nemişcat, în sine cufundat

Cel mai bun prieten al tău de când te ştii, Socrate,

Care exact în momentul ivirii tale,

De dincolo de spaţii, de dincolo de timp,

Străfulgerător găsea rezolvarea întrebării

Al cărui fir în patru îl despica.

Tu, soare, ce mângâi Arcadii ştiute,

Dar şi Arcadii de aur şi de cobalt neghicite,

Vino, tu, soare, măcar în vis şi alină

Tristeţi trecute, spaime prezente şi dureri viitoare.