Maria Filipoiu 
M-am mințit adeseori
Că viața e frumoasă
Și că-n vorba mieroasă
Este dulceața din flori.
Dar inima mi-e arsă
De ai dragostei fiori
Ce mi-au dus-o în ninsori,
Când n-avea loc în casă.
Sufletului de ceară
Îi dau foc la feștilă,
Minciuna-n el să piară.
Că în soartă ostilă,
Iubirea este rară,
Prefer a morții silă.
