Sâmburi de comete

Nu puteam să dorm lângă pustiuri

Nici lângă cele care uneori

cu marginile argintate

treceau prin ele două nopți

sperând așa să pară

că nu au fost chemate  

Nici lângă cele ce stropite

erau

cu sâmburi de comete  

orbindu-mă

Ori lângă cele care te priveau

ori te vegheau doar de departe  

din spatele

ferestrelor de ceară

prin care suna vântul a trezire

în orice dimineață   

Dar numai tu

fără să vrei să-mi vezi plecările

prea multe  

umplute cu tăcere   

ca nu cumva prin tălpi

să-ți trec vreun ciob de fum     

Credeai că vreau

Că mi-aș dori să dorm

cândva

măcar o dată cu fața spre pustiuri

(imagine de pe gate-to-nowhere.com )