al cincilea anotimp

prea obosită să adorm

ascult The Beatles și sunetul confuz

al caloriferului nedeschis încă

o buburuză se agită pe piciorul lămpii

căutând sursa luminii hipnotizante

toamna a venit în anumite zile

în altele este soare și un aer călduț

de primăvară întârziată

s-au prăbușit castanii și stejarii

în lungul somn al dezgolirii

au pavat drumurile

cu fructe dezghiocate și frunze cărămizii

la colțul străzii pe care locuiesc

un poștaș în pantaloni scurți albaștri

precum o mare poluată de singurătate

sorta la prânz un morman de plicuri

în bicicleta sa de culoarea șofranului

probabil mai multe facturi decât scrisori

dar și acelea tot oficiale

de la bănci

de la casele de sănătate

cine mai scrie astăzi scrisori intime?

cine mai știe ce este intim?

în curând vom uita și să scriem de mână

vom uita mirosul de conifer al hârtiei

și foșnetul creionului pe foaia subțire

dar vom salva pinii

ne vom spune unii altora zâmbind amăgitor

suntem atât de caraghioși când ne scuzăm greșelile

cu capul drept și inima îndoită

moartea nu vine numai prin tăiere

sau prin presare asfixiindu-ne

gustul fiecărei morți este unic

câți oameni atâtea morți

tot așa cum

nicio naștere nu seamănă cu alta

nicio toamnă cu alta

clipa și eternitatea

sunt fețe ale aceluiași gest de iubire

precum noaptea aceasta care a invadat micul oraș

deposedându-l de mișcare

astupându-i gura și ochii cu pumni de-ntuneric

prelungindu-i viața în al cincilea anotimp

din care nimeni nu se mai trezește

pe deplin

niciodată