CENACLU

Iubesc toamna cu bruma lipită de giulgiul sângeriu al frunzelor răpuse, urma cocorilor căzută peste cetini, răstignind deznădejdea pe-un arcuş de vioară, ploaia cu sărutări livide potcovită într-o carafă de must, mirosind a istovire, vântul aşezat pe deasupra iertărilor, călăuzind destine înfrigurate de vreme. Iubesc toamna cu marama zimţată peste urechi de fecioară păgână, şoaptele […]

Nu torc, nu urzesc, nu împletesc, Caierul vremii nu-l răsucesc Pe deget, secundă cu secundă, Timpul în albia lui m-afundă.   Caierul vremii nu-l răsucesc, Satul demult nu-l mai zăresc, În cale-mi oraşul se iveşte Şi timpul, stăpân crunt, se-mplineşte.   Satul demult eu nu-l mai zăresc, Zăvoaiele din văi nu înverzesc, Pe caldarâm e […]

De cum am ajuns la spital m-a sunat secretara departamentului nostru. O femeie drăguţă şi de treabă, care, cu aceeaşi voce profesională, te poate anunţa la fel de egal fie că ai uitat să semnezi condica, fie când s-a stabilit petrecerea de Crăciun, fie că spitalul e în pragul falimentului, sau poate că tocmai ai […]

Vino! la începutul dragostei noastre când timpul avea în plus o coastă numai pentru noi Vino! să alunecăm pe brațele Dunării casa zidită de bunicul cu mâinile lui din lut și din apă ne așteaptă în tinerețea fără bătrânețe acum, acum, Luncavița arde în cântece, florile teilor ne îmbrățișează în pântecele facerii fără desfacere, cu […]

În preajma Ta aș vrea să-mi trăiesc primele clipe din viață, să mă înveți Tu cum să simt frumos, fiecare secundă să-mi pară un pas spre cer și fiecare vis o picătură de Lumină. Vreau să mă înveți Tu cum să mângâi florile așa încât să nu moară niciodată, cum să privesc fluturii ca să […]

e perioada așteptării Răsăritului din horbota de stele pe coronița de advent bradul împletit ca un fagure de miere poartă dorul razelor de lună prins în patru fire de lumină ca un cântec netrăit pe brațul liniștii din surdină   în cetățile de scaun se izbesc la geam ca în vechea Cartagină coloniști ce nu-s […]

mi’am înșosetat armura în jurul călcâiului bleg, am smuls niște piroane din încheieturile unor mâini răstignite, mi’am sfâșiat palmele în spinii unei coroane, și am încălecat o rimă, ce tocmai țâșnise dintr’un joben, beteagă și fără cârjă, pentru a’mi aduna tot curajul fricii ca să te conving că pianul știe să’ți cânte nisipul vorbelor dulcege […]

Îl aşteptăm pe Godot de ani putrezi, Îl vom aştepta decenii după decenii, Covoare de frunze, zăpezi de anţărţ Se vor aşterne Peste uitarea viitoare… Şi uite că nu vine, nu vine Dinspre dealuri Spre mine şi spre tine… Vai de noi, şi orbi, şi surzi. Ce oare ne ţine?   En attendant Godot   […]

în mine s-au amestecat vagoane surde ale dragostei dintâi cu sunetele mamei mele natura c-aici este făcătura mi-a-ncetinit statura pe prima parte purtam tocuri înalte la jumătate mergeam în coate a treia parte mă-ndreaptă spre moarte este corect o spun, cu respect natura intervine când îți este mai bine. Sursa foto: http://www.revistatango.ro/out/articles/big/constanta-buzea-acolo-unde-cred-ca-esti-2011/12/20/7835.jpg

O să te aştept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să muşc din zăpada topită, sfioasă, şi-o să-ţi înfloresc în colinde, la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăişul de gheaţă, şi-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu […]