Ți se gârbovesc în brațe copacii tineri, sătui să tot vâneze stele creionate pe asfalt. Privești în gol. După un proces autoscopic, spațiul se-ngustează, macină treptat fărâme din iluzia lui perpetuă. Strigi. Printre silabe fracturate, printre clipe arse, câteva urme de cenușă se cațără pe trepte de sare, prinse de mâini – altar […]