Călin Neacșu
mi’am înșosetat armura
în jurul călcâiului bleg,
am smuls niște piroane
din încheieturile unor mâini răstignite,
mi’am sfâșiat palmele
în spinii unei coroane,
și am încălecat o rimă,
ce tocmai țâșnise dintr’un joben,
beteagă și fără cârjă,
pentru a’mi aduna tot
curajul fricii
ca să te conving
că pianul știe să’ți cânte
nisipul vorbelor dulcege
a amor.
Iar apoi mi’am zis
să încerc să scriu ceva despre cum ar fi
dacă am muri de iubire
De azi într’o zi
într’o lume mov’albastra.
Când deodată,
m’am trezit blagoslovit
“Măscărici al cuvintelor”
și m’am ostenit
să te dresez duios
în versuri albrimate…
Cum ziceai că te cheamă ?
Nu fi tristă !
E talentul meu să mă prefac că uit
numele celei pe care’o iubesc…
Sursa foto: https://vasilegogea.files.wordpress.com/2014/01/femeie-ascunsa.jpg
