Adrian Sângeorzan

02.04.2020

Yes, Sir!

La început ne-au tuns pe toţi la fel, ca să arătăm ca nişte adevăraţi „jar heads” aşa cum li se şi spune celor de la Marines. Păr aveai voie puţin, doar în vârful capului, ca să aibă totuşi ce să [...]
26.03.2020

Ochii lui păruseră a fi două lacuri secate

Se apropia iarna, dar noi nu duceam lipsă de clienţi. Majoritatea celor care erau aduşi acolo erau copii de bani gata care îşi împinseseră părinţii în cea mai cruntă disperare. Se făcuse frig şi [...]
19.03.2020

Neputinţa şi disperarea pot fi mult mai sfărâmicioase ca piatra

Cât am stat la New York, n-am fumat, n-am băut şi nu mi-am mai intoxicat corpul cu nimic. Nu spun că nu m-a tentat, dar am învăţat să strâng din dinţi. Rămăsesem singur în America. Dacă aş fi [...]
12.03.2020

Ne-am iubit printre haine de toamnă

Înainte de-a pleca, am sunat-o pe Alina şi am avut norocul să-mi răspundă chiar ea. Ultimele două zile la New York le-am petrecut împreună. Am invitat-o la un restaurant indian pe Queens [...]
05.03.2020

Doar cu cerul înstelat deasupra mea

Pe aeroportul La Guardia nu m-a aşteptat nimeni. Mă uitam după mama care stătuse toate săptămânile astea agăţată ca o icoană în spatele minţii mele. E camera aceea prin care treci în fiecare [...]
27.02.2020

Pe marginea prăpastiei

Într-o dimineaţă, înainte de-a răsări soarele, m-am trezit cu Vladimir lângă mine. – Hai, scoală-te. Sandy, prietena ta, a dispărut. Mi-am tras rapid bocancii în picioare şi l-am urmat în [...]
20.02.2020

Un fel de masochism terapeutic

Principalele obiective ale zilei erau: găsirea apei, din care nu primeam de loc, culesul fructelor de cactus, iar după apusul soarelui făcutul focului, încercând să aprindem un lichen foarte [...]
13.02.2020

Nu făceam parte din lumea ei

Trebuia să facem pe jos prin deşert câte 25 de mile în fiecare zi. Părea cel mai inutil şi mai prostesc marş din lume pentru că nu ducea niciunde. Uneori ne învârteam în cerc, pentru că seara ne [...]
06.02.2020

Ca doi soldați răniţi, căzuţi într-o tranşee uitată

Când m-am trezit după a doua noapte de izolare în deşert, eram ud leoarcă şi tremuram. Tremuratul şi transpiraţiile acelea aveau să mă ţină o bună bucată de vreme şi nu vreau să vorbesc despre [...]
30.01.2020

Visele care mă ocroteau

Am aţipit gândindu-mă la un picnic la iarbă verde, undeva lângă Moscova, când eram foarte mic. Una dintre primele mele amintiri şi singura în care mama şi tatăl meu apăreau împreună. Stăteau [...]