CENACLU

Zâna Primăvară vine Îmbrăcată în petale, Peste munți, văi și coline S-aștearnă covor de floare.   Lăcrămioare de iubire Așează-n mărgăritare, Iar cu-a cerului privire Toarnă albastru-n cicoare.   Din privirea-i de smaralde Umple câmpul cu verdeață, Când dorul soarelui arde Păpădia-n dimineață.   Scutură nori de petale Peste pruni, cireși, narcise… Iar de-a iubirii […]

întrebare grea cum se naște cartea mea? culeg tristețea toamnei o-mpart-n fâșii flori de câmpii plus veri-nsorite, îndrăgostite de un „neica nimeni” timpul el mă-nvață, cum să scriu simt că-s viu că vreau și pot e peste tot evadez din spațiul meu c-un titirez Foto: Andi Spot

Un ultim popas la răscrucea de vânturi e ca un vis nemuritor…   Ne înfigem speranța în colții albi ai timpului neiertător…   Contemplăm clipa ce ne reține…   Pe-acest meleag suntem doar niște trecători…

Despre tine înflorește teiul iubito Și-n primul rând și-n fiecare seară Stelele înmuguresc pe alte ramuri după aceeași regulă de aur Despre tine înflorește teiul iubito Despre tine luminează stelele spre dimineață Când poeții se retrag spre cer Cu tot cu poeme și iubite În brață Foto: Andi Spot

Zborul poetic tinde spre eliberarea sufletului, singurătatea poetului, în nesfârşitele-i ipostaze, îşi creează o lume doar sieşi posibilă, printr-o tacită coincidenţă, tărâmul complet al dreptelor geometrice şi existenţiale.  Care este linia măsurii şi din ce categorie poate face parte? Ce semnificaţie îi atribuim acesteia până la determinare, până la regăsirea noastră în lumina dimprejur sau […]

punctele cardinale au salutul lor importantă e secunda în care fulgerul devine translator platonic niciun ogor nu rodește fără toamnă privirea de astăzi tocmai și-a dezlegat ochii apoi a zis aici va răsări iasomia a încărunțit până și jocul de șah regina uită că e o piesă și merge pe lângă căruță mereu pierde șalul […]

Domnul Pitagora fuse chemat în instanţă de către slujitorii Fiscului Universal, cică ar avea datorii la stat, nişte impozite neplătite pe catete şi probleme TVA ul pe ipotenuză, noroc că apare ca din senin, Teorema şi-l trimite pe “infractorul” Pitagora în “milenii de nemurire”…

Seara, voal de fină, cernită mătase, te uită, hai, vino, te uită cum ne intră în casă și s-așază leneșă peste noi și ne pune braț peste braț și gură peste gură și ochi în ochi și ne fură spre-o lume numai a noastră și rămânem așa, acolo, uitând de-a fost vreodată și-o fărâmă de […]

A fost o vreme în care și tata avea tată. Bunicul venea de pe deal cu un buchet de flori în mână, pășea agale în ogradă și se așeza la masa de lemn. Era în curte o măsuță, unde mama răsturna mămăliga pe o pânză brodată, cârpită însă cu măiestrie. Cam putredă pânza, căci mama […]

nu mă pot opri din râs vezi tu…   e doar o lacrimă, una singură ce merită să curgă în josul șoldului amforat apoi de’a lungul zidului longilin al cănii de tablă în care te adun.   acolo mi’am aflat nuda naivitate, magistrală îmbrobroderie, a viselor tale lacustre cu mine.   e doar o lacrimă […]