CENACLU

Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi, spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise […]

Salonul de aşteptare era scăldat în lumina blândă a dimineţii…… uite, treptele! Cum lucesc! Lespezi adâncite uşor, ape zdrobite sub tălpi… Zglobie şi diafană mă simt… Hai, tot mai sus! Cu mişcări line, cu avânt, în diagonală spre coroanele castanilor, pe deasupra frunzelor, câtă lumină peste acoperişuri!… Uite! În depărtare, până spre orizont, ogoare împărţite… […]

Azi, cel mai dor mi-e să cutreier Ca-n copilărie dealul și valea, Rătăcind cărarea spre casă, Ascultând doar cântec de greier. Mi-e dor să miros a iarbă crudă, Să m-arunc în vânticelul cald, Să mă las sărutată de soare, Să privesc norii pe cer cum zburdă. La umbră de răchită, pe nisipul fierbinte, Mi-e dor […]

   Ziua se prelingea de pe marginile cerului direct în capul satului. Cum deja e luna august și adevărata lună a lui cuptor fiind recuperată din mers, fluturii albi ca zăpada cu picățele zboară nestingheriți de la o varză la alta.    Puii de găină de diferite dimensiuni și culori se pierd prin iarba verde […]

Nu mi se pare un lucru foarte mare să te naști floare. Culoarea ta, Sărutată de soare, alintă ori doare și are mereu alte înțelesuri și sensuri… De lumina ta se vor folosi poeții cât să viseze un catren… și, apoi, cine te-ar mai vedea? cine ti-ar număra nopțile de tainic dor? Poate un nor […]

Prin umbre reci rătăcim pentru-a găsi speranța unui vis… Uităm că suntem doar un fir de fum pe portativul vieții… Foto: Andi Spot

luminată de umbrele cu luare-aminte la visele trezite de adevărul somnului ies din femeia din mine (de fiecare dată o altă Evă nouă neliniștită) pentru că nu m-ai întâlnit

Bănuţ de argint îndrăgit, Azi, mama fetei ei l-a dăruit. A împletit măiestrit un şnur: Din albul zăpezii ce scânteie pur, Pe alocuri, să se ghicească lăsând Opalin ghiocel, mic şi plăpând; Din roşul căldurii ce-ncarcă Cu muguri ce pleznesc o creangă, Promiţând pârguite cireşe de vară Şi păsări ce-n-miite cercuri zboară. Rotund mărţişor din […]

poate cele zece poeme nescrise sunt rotunde fiecare de o culoare aparte ca un ingredient care își schimbă gustul în funcție de salivă   orbii nu au curcubeu nu cunosc aurora boreală dar înmoaie cuvinte în gură cu dinții de fildeș înfipți în retină când m-ai facut poem ți-am întins sare și pâine atât de […]

mi’ai luat stelele… te’am văzut! să taci acum!   ale tale să’ți fie! împreună cu dulceața mareelor ce cresc când îți descoperă goliciunea fremătând a aflare despre mine.   ia tot. ia’mi tot. dar când vine noaptea… șșș…