CENACLU

Ți-am spus cândva că nu au cum să treacă mai mult de două zări    de la plecarea mea din trena     unei pietre   lângă un pas chemat de tine chiar acolo   pentru a-l dezlega pentru a-i arăta o poartă către sine   Până când ochiul negru   va și urma din urmă […]

Interviu cu poetul Adrian Grauenfels – cavaler al limbii române (Israel) 1. Cine eşti, Adrian Grauenfels? Te rog să nu te grăbeşti să îmi răspunzi, cu modestia care te caracterizează, printr-o metaforă simplă. Acum nu sunt singură ca să pot fura din aburii poeziei fulgii care te definesc, ci îmi suflă în ceafă câţiva cititori […]

Într-un alt ritm timpul curge prin mine, să-i fiu cel strivit pierzându-şi credinţa, născocind renunţării ce-aş gândi precum cazna-n tăcere, deznădejdii aparente ori gustul, ispită de searbăd. Numai mântuire să n-am sfâşiat îndoielii că m-accept neputinţă fără a crede-n dreptate, rătăcind între temeri şi revolte sfârşitul duratei de-a fi, al vieţii ca stare, când nu-i […]

eu căram în palme două scoici albastre tu le sculptai cochilii  din solzi de opal și-mi spuneai că-mi stă bine cu rochia de astăzi dar să-i pun vise la piept coborâsem dintr-un calendar cu roți de cenușă apoi i-am dat drumul să fumege în strâmtorile ocnașilor mi-au rămas brățările de toată ziua pe ele va […]

Ehei… prin vremurile alea eram jigărit de’atâta iubire… cum era vorba aia ? ah da… „ca un pui de bogdaproste”… Maică’mea murise de mult, dar eu tot pe ea o strigam ca să o iau drept martor al prea multei mele iubiri irosite…   Mamă, îi spuneam, dac’aș fi avut o vioară, și mai ales […]

nu îţi cunosc decât vara înaltă şi blondă noaptea iernatică, nu   nu ştiu, domnule, dacă de sus mă vezi tocmai pe mine sau urma pantofului pe treptele din port după ce a sărutat ploaia străzile subţiate fac paşi sau aleargă tu stai mai mult cu fruntea în nori abia atingi asfaltul cu piciorul noaptea […]

Pe-o sprânceană de-întuneric, liniștea se-aprinde-n tril cât, în frig, să ard sub stele, cum, fricoasă, să tot merg şi să prind din nou spirala mugurilor de april ce au poposit în mine, chiar de singură alerg… Brațul stâng mi-e-acum de pene, câte una încă las ca să cadă pe trotuare, și un măr, și multe […]

Buzele dimineţii ruginiseră în aşteptarea şopârlelor străvezii, care, se încolăceau ca nişte liene pe adolescenţa noastră, umbrită de patimi. dinspre lanul de porumb, mirosind a iubire feciorelnică se auzeau icnetele cărnii din coapsele asudate de biruinţă! soarele ne tulbura şoaptele de greieri tomnatici, cu care, apucasem să muşcăm din liturghia duminicilor evlavioase. sub transa închipuirilor […]

Tot singură, măicuţa mea, ai stat de sărbători Cu gândul tău neîntinat ca albul din ninsori, Degeaba-au fost colindători şi multe ţi-au urat Fără copil, te stingi uşor, o, doamne şi-i păcat!   Am vrut să plec să mă alint în poala ta de vis, Dar trenurile au plecat, s-au dus parcă-n abis; Şi singură […]

Dacă te trezești în Pinneberg, la 6 dimineața, hotărât să ignori frigul de dincolo de pereții între care ți-ai pripășit patul, încălzit cu perne și pilote aranjate într-un cuib umanoid în care ți-ai oploșit trupul și somnul pentru unul sau mai multe vise pe care nu ți le vei mai aminti niciodată, poți să trăiești […]