CENACLU

(sau aripi sfințite de polen fluturelui credincios) impresie de îndepărtare în umbra de adâncime o pată oblică pe linia de serpentină umple conturul unei sfere dincolo de hârtie față de ochi cerc în poziție concavă   în carnea mea atingeri învăluite de alte atingeri aglomerări împurpurate supraomenești riduri alunecate pe amintiri flămânde și sori străini […]

Azi, mai scâncește un cuvânt în colț de suflet ascuns. Vrea să răsară înainte ca ziua – ca o petală ofilită – Să cadă din calendar… Mă roagă, mă imploră Să-l las să se zbenguie Dezgolit de țoale Pe foaia ce, poate, l-ar ține-n brațe Ca pe-o odraslă dragă… Mi-e milă să-l las să tot […]

Măsura lumii este inăuntrul meu, peste-nţelesul liber că aş fi să mă-ntâlnesc aceluiaşi destin, Nicicând din căutări alternative, eu, încă celorlalţi cu teamă confundat umbrelor, Vechi atingeri fără simţ să-mi preschimb, de robie,vieţile trecute, Treptelor ce rămân în urmă suprapuse, tot mai departe, până la uitare, Ca o biruinţă plecării întreruptă de timp gândurilor absente, […]

Deopotrivă îmi ascund furia şi armonia şi mă întreb: Ce fel de om sunt- copil mie însumi sau martor îngerilor ce mă ocrotesc? În fracţiuni multiple, se contopesc nepreţuitele universuri ale unui singur om. Învăţând să-şi spintece cerul gurii cu rugăciuni, învaţă să se rupă de sine, suferă trupul, iar sufletul părăseşte, prin acest fir […]

Desculţă și plină de speranţe, copila culcată în zăpadă aşteaptă la poarta destinului, doar doar va primi ceva, “cum te cheamă copilă în albastru?” “Penelopa, Ieri şi azi, în vecii vecilor!” Sursa foto: pinterest.com

Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopții val   Trupul tău prea ireal care totuși parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste   Care totuși parcă este trupul tău de fată mare pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare Trupul tău ca […]

Uriaş bufon ce secoli multe bântui De minciună ai vrut pe toţi să mântui. Universul fu văduvit de-a Drusilei prezenţă, Iar tu, de-atunci, n-ai acceptat clemenţă, Pe scena vieţii ai născocit un joc, Asemeni unui zeu, absurd, fără noroc, Hotărând cine moare, cine o zi trăieşte, Doar bunul tău plac în Roma stăpâneşte. Ai visat […]

În jurul meu au crescut ochi de frunze, de scoici, de pietre… De-aş avea o galaxie cât un bob de nisip aş agăţa-o de gândul păsărilor şi aş trimite-o celui care m-a uitat, ca să-i spună că mai stau o moarte sub pod şi apoi voi veni să-l colind… Sursa foto: pinterest.com

Locuinţe în bloc. Blocuri, patru etaje, cinci intrări  în şir. Şiruri de blocuri, o margine de oraş. Faţade cu urme de intemperii. Se-ngână ziua cu noaptea. Totul pare cenuşiu. Un vânt subţirel zuruie pe trotuare frunze răsucite, uscate, de arţar, amestecate cu un praf cenuşiu, aproape invizibil. Câte un ambalaj colorat, de plastic se rostogoleşte […]

Spre toamnă au avut loc alegerile. Peste puţin timp aveam să fiu primar cu acte în regulă: ales, votat şi validat. Nici nu se punea problema că altcineva ar putea să câştige locul pe care deja îl ocupam prin hotărârea celor care conduceau judeţul. Cunoşteam oarecum felul cum se desfăşoară alegerile.Mai participasem în primul an […]