Mihaela Aionesei 
stai acolo și taci în spatele peretelui
care-ți desenează umbra cocoșată de toate
numai de fericire nu
stai și așteaptă semne de apă
semne de foc
semne de cer
semne de suflet
soarbe-ți diminețile
întinde-ți neliniștile pe felia de pâine
până simți că pârâie cerul deasupra ta
până-ți vor cădea pe masă păsări
prin penele cărora ai să cauți zborurile
tocindu-ți încercările până la coate
la naiba, ai fi putut închide ochii măcar o dată
ți-aș fi arătat cum să arzi ca o flacără albă
din mestecenii aprinși
până la Dumnezeu
nu în mine
în iubire ai fi căzut
și nu ar fi fost păcat
cum nici să-ți plimbi tandrețea
de la cel mai nobil suflet
până la cel mai cerșetor
nu e considerat păcat
hai recunoaște că ți-e teamă să te împarți
sau s-o lași să se furișeze în oasele tale
ca o femeie care doar ți se pare ție
că s-ar da pe ceva mărunțiș
trebuie să afli cum moare o fântână
în miezul verii ca să înțelegi
epistola întâia către Corinteni
iubirea e un dar n-am spus eu asta
se împarte ca o pâine tuturor fără jumătăți de măsură
asta face deseori diferența
dintre a dărui și a aștepta să ți se dăruiască pe rupte
fără să faci efortul de a întinde mâna măcar…
stai acolo și taci
învârte liniștit planetele alea imaginare
al căror stăpân te crezi
eu voi continua să înfloresc nervii acestei primăveri
care respiră prin lume sfioasă
fără să te întrebe ce mai faci…
Sursa foto: pinterest.com
