Să fii!

Nu mi se pare

un lucru foarte mare

să te naști floare.

Culoarea ta,

Sărutată de soare,

alintă ori doare

și are

mereu alte înțelesuri

și sensuri…

De lumina ta se vor folosi poeții

cât să viseze un catren…

și, apoi,

cine te-ar mai vedea?

cine ti-ar număra nopțile de tainic dor?

Poate un nor

trecător pe cărări de senin,

ți-ar lăsa pe gene de petală

câteva lacrimi…

Dacă ai vrea să trăiești

prin lumi de lumini

poate ar trebui

să te naști stea.

Să aluneci pe boltă

Călare pe caii

din carul mare,

și să tulburi

cu licărirea ta de mister

flori și licurici,

muguri ori fluturi…

Uneori poate fi dureros de frumos

de ți-e dat

să fii om.

Ursitoarele ți-or hărăzi

vise

care să se împlinească

ori poate…nu,

oameni care să te iubească

ori doar să te amăgească,

flori care să te înveselească,

plecări, căutări, regăsiri, împliniri,

un zbor către soare,

o dragoste mare

și, apoi,

uitarea…

Mai bine să fii

O zi stea,

o zi floare,

o zi fluture,

o zi cântec,

o zi soare,

o zi om

și o zi lună,

cer senin,

inimă bună…

Să fii!